Splina este unul din cele mai importante organe ale sistemului limfatic si imunitar. Acest organ este situate, din punct de vedere anatomic, in partea stinga a cavitatii abdominale. Splina ocupa loja splenica, cuprinsa intre colonel transvers si diafragma, la stinga lojei gastrice. Are culoarea brun-roscata si o greutate de 180-200 gr. Are o forma asemanatoare unui bob de cafea, ovala, prezentand: trei fete, trei margini si doua extremitati. Splina are o structura caracteristica, fiind alcatuita din capsula fibroasa si parenchimul splenic. Capsula fibroasa se gaseste la suprafata splinei. Ea trimite spre interior trabecule, care se anastomozeaza si impart organul in formatiuni numite lobuli splenici. Capsula fibroasa impreuna cu toate trabeculele formeaza stroma conjunctiva. Splina este bine vascularizata si este inervata de fibre vegetative care provin din plexul celiac.
FUNCTIA SPLINEI.
Acest organ moale si asemanator unei burete indeplineste mai multe sarcini vitale, cum ar fi:
- filtrarea si eliminarea celulelor sanguine vechi si deteriorate.
- prevenirea infectiilor prin producerea de globule albe(limfocite). Splina este prima linie de aparare impotriva microorganismelor care provoaca maladii.
- stocarea globulelor rosii din singe si a trombocitelor, celulele care ajuta la coagularea singelui.
FACTORI DE RISC.
Orice persoana se poate confrunta cu splina marita, indifirent de virsta. Daca splina trece de 400 gr in greutate si este marita in volum, poarta numele de splenomegalie. Aceasta poate fi la randul ei usoara sau masiva in situatia in care greutatatea ei depaseste 1000gr.
Se stie ca exista anumiti oameni care prezinta un risc mai mare care sufera de asa maladie:
- Copiii si adultii care sufera infectii cum ar fi mononucleoza.
- Personae care au boala Gaucher, boala Nieman-Pick si alte citeva tulburari metabolice mostenite care afecteaza ficatul si splina.
- Persoane care locuiesc sau calatoresc in zonele in care este raspindita malaria.
Patologia hepatica, fie ca este vorba de hepatita, ciroza sau carcinoame hepatice , duce la o crestere a presiunii vasculare in cadrul vaselor cu traect prin parenchimul hepatic, ceea ce duce si la cresterea dimensiunii splinei datorita vecinatatii vasculare pe care o are circulatia splenica si cea hepatica.
Indifirent de cauze, splenomegalia este o afectiune rar intilnita. Specialistii estimeaza ca doar 2% din populatia lumii se confrunta cu splina marita in timpul vietii. Persoanele in varsta sunt expuse mai putin riscului de a dezvolta aceasta afectiune, deoarece invelisul exterior al splinei, cunoscut sub numele de tunica fibroasa (sau capsula), isi pierde din grosime odata cu inaintarea in varsta.
SIMPTOME
De multe ori splina marita nu provoaca simptome, iar problema este descoperita din intamplare, in timpul unui examen fizic de rutina. Persoanele foarte slabe, pot simti ca au splina marita pur si simplu palpindu-se in dreptul acestui organ. Unul din cele mai frecvente simptome de splina marita, este senzatia de durere sau discomfort in partea stinga de sus a abdomenului, unde se afla splina. In plus, unii oameni se pot confrunta cu o sezatie de satietate in ciuda faptului ca ingereaza doar o cantitate mica de mincare. Acest simptom apare, de obicei, in moment in care splina isi mareste dimensiunile.
In unele cazuri, pacientii cu splenomegalie acuza durere abdominala vaga, care poate iradia in umarul sting cu cresterea circumferintei abdominale.
In functie de etiologie, se pot asocia semne, precum:
- febra si frisoane, in caz de patologie acuta infectioasa,
- scadere ponderala in neoplazii, dispnee, petesii si echimoze, in cazul mecanismelor hemolitice.
- in pancreatia acuta si ciroza hepatica splina poate fi marita.
DIAGNOSTICUL DE SPLENOMEGALIE
Suspeciunea de splenomegalie se indica initial in urma examenului clinic, palpatoriu, in urma caruia o splina palpabila la nivelul rebordului costal pana la dimensiuni ce depasesc linia orizontala dintre ombilic si simfiza pubiana.
Din investigatii pentru confirmarea diagnosticului de splenomegalie sunt:
- Analiza de sange (in caz de anemie, leucocitopenie cu neutropenie, trombocitopenie) poate determina splenomegalie.
- Ecografia organelor cavitatii abdominale. Conform acesteia se ia in considerare splenomegalia usoara (13-14 cm), moderata (15-16 cm) si importanta la dimensiuni mari fata de aceste valori.
- Tomografia computerizata sau RMN.
TRATAMENTUL
Tratamentul pentru splenomegalie trebuie sa se concentreze asupra cauzei generatoare, cum ar fi infectiile sau alte maladii. Daca splina este marita, dar nu exista simptome si cauza nu poate fi gasita, medicul poate sugera o asteptare atenta. Daca splina marita duce la complicatii grave si cauza nu poate fi identificata sau tratata, indepartarea chirurgicala a splinei (splenectomie) poate fi o optiune.
In cazurile cronice sau critice, interventia chirurgicala poate oferi cea mai buna speranta pentru recuperare.
VICTOR BIRZOI
MEDIC ECOGRAFIST
