Ecografia este o metodă de investigație care folosește ultrasunete (sunete cu o frecvență mai mare decât cele percepute de urechea umană) pentru a reprezenta vizual structura internă a organului ce se dorește a fi examinat.
Care este principiul de funcționare a ecografiei?
Sonda (transductorul) ce se aplică la nivelul pielii emite ultrasunete. Acestea pot străbate țesuturile moi și organele mai profunde, însă o parte din ele sunt reflectate înapoi către sondă (asemenea luminii reflectate într-o oglindă), care le recepționează. Datorită structurii diferite a organelor corpului omenesc, acestea reflectă diferit ultrasunetele, fapt ce ne permite vizualizarea lor, măsurarea lor și identificarea unor modificări anormale.
Avantajele ecografiei:
- Ieftină
- Accesibilă
- Neinvazivă
- Nu utilizează radiații ionizante – nu prezintă niciun risc pentru pacient
Dezavantajele ecografiei:
- Vizualizează cu dificultate organele care conțin aer (stomac), cele situate la mare profunzime sau în cazul pacienților ce suferă de obezitate
- Calitatea imaginilor obținute depinde de experiența ecografistului
Ce este ficatul?
Este organul cu probabil cele mai multe și mai diversificate funcții din organismul uman. Este de altfel un organ atașat tubului digestiv. Odată ingerate alimentele sunt digerate și degradate pană la nutrienți care apoi ajung la nivelul ficatului pentru a fi într-o bună măsură prelucrați. Această etapă este importantă pentru ca nutrienții să fie ulterior folosiți de către restul organelor și țesuturilor. Ficatul este localizat pe partea dreaptă, fiind acoperit de către coastele din regiunea anterioară și superioară a abdomenului.
Ce este ficatul mărit?
Cunoașterea dimensiunilor ficatului este un factor important pentru diagnosticul bolilor acestuia. Hepatomegalia este un termen folosit pentru a descrie ficatul atunci când acesta este mărit peste dimensiunile normale.
Ecografia este adesea prima examinare folosită în cazul în care se suspectează o hepatomegalie. În mod normal, la adultul sănătos dimensiunile ficatului nu depăsesc 13 cm pentru partea sa stângă a organului și 16 cm pentru cea dreaptă. La copii aceste dimensiuni sunt evident mai mici, existând valori normale bine definite pentru fiecare grupă de varstă.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale ficatului mărit?
Este important de știut faptul că hepatomegalia nu reprezintă ea însăși o boală, fiind mai degrabă răsunetul unei alte afecțiuni (a ficatului, sau dimpotrivă, a unui alt organ). În linii mari, un ficat mărit poate avea drept cauză:
- Infecții: hepatita constituie inflamația țesutului hepatic, iar cele mai cunoscute sunt hepatitele virale A, B, C. Mai există hepatite produse de către bacterii, paraziți, și altele.
- Tulburări metabolice: aceastea pot fi proprii ficatului sau pot implica mai multe organe sau chiar întreg organismul. Consecința o reprezintă încărcarea celulelor ficatului cu diferite substanțe (grăsime, fier, molecule complexe, etc) care duc la scăderea capacității ficatului de a-și îndeplini funcția normală. Spre exemplu, în urmă consumului de alcool se produce o acumulare de grăsime în interiorul celulelor hepatice, ceea ce duce într-un final la creșterea dimensiunilor întregului organ, proces denumit steatoză hepatica. Dacă pe lângă acumularea de grăsime este prezentă și inflamația țesutului hepatic, folosim termenul de steato-hepatită.
- Tumori: Acestea pot fi benigne (nu pun viață în pericol) sau maligne (pun viața în pericol), și pot avea ca punct de plecare ficatul în sine, sau aparțin altui organ (de obicei din abdomen) și în cursul evoluției bolii se extind și la nivelul ficatului (metastaze).
O mare parte dintre afecțiunile care produc mărirea în dimensiuni a ficatului, dacă sunt neglijate și netratate, pot duce la deteriorarea ireversibilă a structurii microscopice a ficatului, denumită ciroză hepatică. Astfel, ca urmare a lezării constate și de lungă durată a celulelor hepatice, acestea sunt înlocuite de țesut fibros, inert, asemenea unei cicatrici, ce îngreunează buna funcționare a celulelor hepatice neafectate.
Cum poate ecografia să stabilească dacă ficatul este sau nu mărit?
Ficatul este un organ ușor abordabil ecografic, însă pentru a efectua măsurători exacte, pacientul este rugat să inspire adânc și să nu expire timp de câteva secunde. În acest fel, ficatul coboară de sub coasteși devine accesibil pe toată suprafață sa. Există mai multe metode de a determina dimensiunile ficatului – se poate măsura lungimea fiecărui lob, sau volumul hepatic total. [1]
Ce alte lucruri mai poate identifica ecografia la examinarea ficatului?
În funcție de simptomele și antecedentele pacientului și de afecțiunea responsabilă de mărirea dimensiunilor ficatului, ecografic se pot vizualiza diferite modificări. Se pot decela anormalități ale structurii ficatului care sunt fie localizate, bine delimitate de restul ficatului (cum ar fi o tumoră) sau care implică țesutul hepatic în totalitate.
Se mai pot pune în evidență afecțiuni ale vaselor de sânge care hrănesc ficatul, ale cailor biliare (mici conducte care preiau și transporta bilă produsă de ficat) și colecistului (spre exemplu o inflamație a acestuia – colecistită).
În unele cazuri ficatul este doar aparent mărit, fiind de fapt vorba de o structură (de exemplu o tumoră) sau un organ învecinat care împinge și deplasează ficatul din poziția sa normală și produce falsă impresia a unei creșteri a dimensiunilor sale – în aceste cazuri, ecografia poate să identifice cauza.
Colecistul poate duce la un ficat mare?
Pe scurt, în majoritatea cazurilor răspunsul este nu, dar pentru a înțelege mai bine situația, trebuie să cunoaștem rolul jucat de colecist și relația sa cu ficatul. Ficatul produce bilă în permanență. Aceasta este un lichid verzui, amărui, care participă la descompunerea și absorbția alimentelor în intestinul subțire, îndeosebi a grăsimilor. Între mese, bila nu se elimină în intestin, ci este transportată prin căile biliare (care se găsesc în proporție mare în interiorul ficatului, în strânsă relație cu celulele hepatice) către colecist, unde este depozitată până în momentul în care consumăm alimente.
Așadar, colecistul nu e un organ de sine stătător, izolat, ci formează un ansamblu împreună cu căile biliare și ficatul. Suferința uneia dintre aceste structuri poate duce la suferința celorlaltor două. Acestea fiind zise, cele mai frecvente afecțiuni ale colecistului-referindu-ne aici la litiază biliară („pietrele la fiere”, sau „calculi”) și la colecistită (inflamația pereților colecistului) – prin ele însele nu duc la creșterea în dimensiuni a ficatului.
În schimb, litiaza biliară apare în contextul unui un ficat mărit, bolnav, spre exemplu printr-o alimentație inadecvată sau consum excesiv de alcool.
Vedem că bolile ficatului și ale colecistului pot exista concomitent, și din această cauză trebuie să investigăm cu atenție relația cauză-efect dintre cele două. În final, mai menționam că mai există câteva boli mai rare (ciroza biliară, colangită sclerozantă) care afectează cu predilecție căile biliare.
Deși boală în sine nu implică în mod direct nici ficatul și nici colecistul, prin distrugerea căilor biliare se poate ajunge la situația în care bila nu se poate evacua, aceasta acumulându-se în cantități anormale în ficat și colecist, cu suferința acestor două organe.
Când ar trebui să mă îngrijorez și să încep investigațiile?
În general, un ficat mărit nu este zgomotos din punct de vedere al simptomelor produse. Fie persoana nu resimte un discomfort suficient de important pentru a se adresa unui medic, fie că simptomele sunt nespecifice, persoana în cauză având dificultate în a le asocia unei posibile suferințe a ficatului. Printre acuzele provocate de un ficat mărit se numără:
- Durere în partea de sus și din drepta a abdomenului, în apropierea coastelor
- Mialgii – durere resimțită la nivelul mușchilor
- Senzație de oboseală
- Greață, vărsături
- Lipsa poftei de mâncare și scădere în greutate
- Icter – îngălbenirea pielii și a sclerelor („albul ochiului”)
Desigur că pe lângă ficatul mărit există numeroase afecțiuni care se manifestă prin dureri abdominale, greață și vărsături. Din acest motiv, noi recomandăm să vă adresați unui medic, deoarece acesta va putea corela acuzele dumneavoastră cu celelalte boli de care ați suferit sau suferiți în prezent, cu examenul clinic (palpare, auscultația cu stetoscopul), cu analize de sânge și examinarea ecografică pentru a ajunge la un diagnostic corect.
Din păcate, în momentul în care starea de sănătate se deteriorează, boala este adesea într-un stadiu avansat iar vindecarea este mult îngreunată. Este important să fiți diagnosticat într-un timp cât mai scurt, iar ecografia este elementul esențial al diagnosticului, pentru a asigura persoanei afectate șanse maxime de a beneficia de un tratament medicamentos sau chirurgical eficient, care sa îi restaureze complet starea de sănătate.
