Sistemul de antigene eritrocitare specific Rhesus a fost descoperit de Landstein şi Wiener ȋn anul1940 ȋn rezultatul studiului privind sinteza anticorpilor la imunizarea animalelor cu hematiile maimuţelor Macaccus Rhesus. Analzȋnd proprietaţile hemolitice ale anticorpilor identificaţi, autorii au remarcat ca aceştia aglutinează ȋn proporţie de 85% din cazuri eritrocitele umane.
Care sunt grupele de sânge (sistemul ABO)
Grupele de sânge reprezintă un mod universal de clasificare a tipurilor de sânge existente în rândul populaţiei, precum şi a gradului de compatibilitate dintre ele. Principalul mod prin care se pot clasifica grupele de sânge este reprezentat de sistemul ABO, care mai este întâlnit și sub formă/alături de cifrele romane I, II, III și IV. Cunoașterea grupului sanguin și a Rh-ului sunt esențiale pentru întâmpinarea incompatibilității în cazul transfuziilor sau pentru donarea sângelui.
În urma identificării antigenelor și prezenței sau absenței lor la nivelul hematiilor, au apărut cele patru mari grupe sanguine: O, A, B și AB.
Grupa de sânge O – nu prezintă antigen nici de tip A, nici de tip B, dar se află în plasmă anticorpi anti-A și anti-B;
Grupa de sânge A – prezintă antigen de tip A și anticorpi de tip anti-B în plasmă;
Grupa de sânge B – prezintă antigen de tip B și anticorpi anti-A în plasmă;
Grupa de sânge AB – prezintă antigen A și antigen B pe suprafața hematiilor.
Ce este factorul RH (sistemul RH) și ce înseamnă Rh pozitiv sau Rh negativ
Factorul RH (Rhesus) reprezintă o proteină cu rol de antigen (aglutinogen), care se poate regăsi la suprafața globulelor roșii. În funcție de prezența sau absența acestei proteine, grupele de sânge se pot împărți în două mari categorii:
Rh pozitiv – în acest caz, proteina este prezentă la suprafața hematiilor;
Rh negativ – proteina lipsește de pe suprafața hematiilor.
Sistemul RH nu îl substituie pe cel ABO, ci este complementar lui. Astfel, grupele de sânge vor fi clasificate atât în funcție de sistemul ABO, cât și de cel RH, rezultând clasificarea lor sub forma: O pozitiv, O negativ; A pozitiv, A negativ; B pozitiv, B negativ; AB pozitiv, AB negativ.
Transfuzia de sânge și compatibilitățile de grupă sanguină
Pentru a putea facilita procesul prin care se determină ce fel de grupă de sânge este folosită în timpul unei transfuzii pentru o anumită persoană, a fost întocmit un tabel în care apar toate grupele de sânge, clasificate în funcție de sistemul ABO și de RH.
În general, grupele pot fi atât donatori (o persoană cu grupa respectivă poate dona sânge), cât și primitori (atunci când poate primi sânge). Există două grupe care prezintă un interes pronunțat în practica medicală: donatorul universal și primitorul universal.
Donator universal – reprezintă o persoană ce are grupa de sânge O negativ (grupa O și Rh negativ), care poate dona aproape oricui;
Primitor universal – reprezintă o persoană cu grupa de sânge AB pozitiv (grupa AB și Rh pozitiv), care poate primi transfuzii de la oricare altă grupă.
Pentru restul grupelor, din punctul de vedere al sistemului ABO, compatibilitatea este:
Grupa O – poate dona tot grupei O, precum și celorlalte grupe;
Grupa A – poate dona grupei A și grupei AB;
Grupa B – poate dona grupei B și grupei AB;
Grupa AB – poate dona doar grupei AB.
Ce inseamna Rh
Din punctul de vedere al factorului RH, o grupă ce are un Rh pozitiv poate dona doar către o grupă tot cu Rh pozitiv. În schimb, o grupă cu Rh negativ poate dona către o grupă cu Rh atât negativ, cât și pozitiv.
Sarcina și importanța factorului RH
Incompatibilitatea de RH are mare importanță în cazul sarcinii. Factorul RH reprezintă un instrument extrem de util atât în monitorizarea evoluției unei sarcini, cât și în evaluarea riscului unei nașteri curente și al celor viitoare. În general, dacă părinții au grupe de sânge diferite din punctul de vedere al clasificării ABO, dar același Rh, sarcina nu va întâmpina probleme. Totuși, dacă mama are Rh negativ și copilul este posibil să aibă Rh pozitiv, sarcina poate veni cu anumite riscuri.
În funcție de Rh-ul fiecărui părinte, combinațiile pot fi:
Mama Rh pozitiv și tatăl Rh pozitiv – copilul va avea Rh pozitiv și sarcina va decurge normal;
Mama Rh negativ și tatăl Rh negativ – copilul va avea Rh negativ și nu vor apărea probleme;
Mama Rh pozitiv și tatăl Rh negativ – copilul va avea ori Rh negativ ori Rh pozitiv, însă nu va pune probleme, deoarece mama are Rh pozitiv;
Mama Rh negativ și tatăl Rh pozitiv – această situație este cea nedorită, deoarece copilul poate avea Rh negativ sau pozitiv, iar mama are Rh negativ, rezultând în incompatibilitate Rh.
O mamă cu Rh negativ cu un făt cu potențial Rh pozitiv prezintă un risc crescut este legat tot de reacția antigen-anticorp (aglutinogen-aglutinină).
Cu toate că sângele fătului nu ar trebui să vină în contact cu cel al mamei, uneori, în timpul sarcinii, din cauza unor potențiale traumatisme abdominale, acest lucru se poate petrece.
Ce se întâmplă cu fătul ?
Simptomele apar spre sfârșitul sarcinii. Anticorpii de tip Ig G materni trec prin placentă și se leagă de hematiile fetale pe care le distrug, ceea ce determină anemia fetală gravă.
- În momentul când hematiile fetale încep să fie distruse de către anticorpii materni, transportul de oxigen la nivelul organelor fetale este diminuat, astfel încât fătul intră în hipoxie. Pentru a suplini pierderile de hematii, copilul începe să producă mai multe eritrocite prin hiperplazia măduvei osoase unde are loc sinteza hematiilor, fenomen ce duce în final la deformarea oaselor respective (stern, oasele craniului, coaste, etc.).
- Pe măsură ce tot mai multe hematii sunt distruse, resursele măduvei osoase sunt depășite astfel încât fătul este obligat să recruteze și alte organe hematoformatoare care să suplinească eritropoieza ineficientă. Acestea sunt splina, ficatul și rinichiul, creșterea în volum a acestora conducând la creșterea în volum a abdomenului fetal.
- Cum ficatul este și locul sintezei proteice, și cum acesta este acum „preocupat” cu sinteza de hematii, neglijând oarecum funcția lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sânge începe să scadă dramatic, astfel încât acestea nu mai pot îndeplini eficient nici una dintre funcțiile lor, printre care și aceea de reținere a apei în interiorul vaselor de sânge (presiune coloidosmotică), rezultând extravazarea plasmei cu apariția edemelor și a ascitei fetale (apă în marile cavități: peritoneală, pleurală, pericardică).
- Distrugerea globulelor roşii din sângele copilului determină acumularea, în cantitate mare, a unui pigment numit bilirubină care poate produce icter cu leziuni cerebrale cu paralizie, orbire, surditate și tulburarea dezvoltării intelectuale.Odată ce hematiile din sângele copilului ajung în circulația mamei, se declanșează un răspuns imun și se produc anticorpi anti-Rh. Acești anticorpi, pătrunși înapoi în circulația fătului, pot ataca hematiile sale și pot cauza o anemie de diferite grade de severitate.
Cum se identifică grupele de sânge
Metoda prin care se determină ce grupă de sânge are o persoană, atât din punct de vedere al sistemului ABO, cât și al factorului RH este destul de simplă. În general, se începe prin stabilirea grupei de sânge conform sistemului ABO, iar apoi se completează cu factorul RH identificat, metodele prin care se realizează fiecare analiză în parte fiind asemănătoare pentru ambele cazuri (ABO și RH).
Primul pas este recoltarea unei probe de sânge și transportarea acesteia către laborator.
Astfel, pentru început, pe lângă proba de sânge recoltată, este nevoie și de seruri anti-A și anti-B, care vor interacționa cu eritrocitele și care vor evidenția grupa sanguină conform sistemului ABO. Procesul se repetă cu scopul identificării factorului RH, pașii parcurși fiind aproape aceiași ca și în cazul identificării grupei din punct de vedere al sistemului ABO. Excepția o face utilizarea unui ser anti-Rh în locul celor anti-A și anti-B.
Ce grupă sanguină este rară și care este cea mai bună grupă de sânge
De multe ori, există o tendință de clasificare a grupelor în funcție de procentul pe care îl reprezintă din totalitatea populației și de abilitatea lor de a primi sânge mai mult decât cea de a dona.
Astfel, grupa AB pozitiv (primitorul universal) poate fi considerată cea mai bună grupă de sânge, datorită proprietății ei de a primi transfuzii de la oricare altă grupă. În cazul unor evenimente neprevăzute (accidente, traumatisme), orice persoană poate dona sângele necesar. De asemenea, indiferent de Rh-ul tatălui și al fătului, o mamă AB cu Rh pozitiv nu va prezenta probleme în timpul sarcinii și la naștere.
Din punctul de vedere al incidenței în rândul populației, cea mai rară grupă de sânge este, la momentul actual, grupa AB negativ.
Astfel, grupele de sânge și factorul RH reprezintă informații cheie din istoricul medical al oricărui pacient. Acestea sunt extrem de utile atât pentru siguranța fiecărei persoane în parte, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute și al demersului sarcinilor și nașterilor, cât și a populației ca un întreg, datorită necesității constante a efectuării transfuziilor sanguine.
