Coronavirusul legat de sindromul respirator acut este o specie de coronavirus care infectează oamenii, liliecii și alte mamifere. Este un virus ARN monocatenar anvelopat cu sens pozitiv care intră în celula gazdă prin legarea de receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 . Este membru al genului Betacoronavirus și subgenului Sarbecoronavirus.
Două tulpini ale acestui virus au provocat focare de boli respiratorii severe la om: coronavirusul sindromului respirator acut sever coronavirus (SARS-CoV sau SARS-CoV-1), care a provocat focarul din 2002-2004 a sindromului respirator acut sever (SARS), și coronavirusul sindormului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care este cauza pandemiei din 2019-20 de COVID-19[18][19]. Există sute de alte tulpini ale SARS-CoV, dar toate infectează numai specii non-umane. Liliecii sunt un mare rezervor natural al multor tulpini de coronavirus legat de SARS, iar mai multe tulpini au fost identificate la civetele de palmier, aceste tulpini fiind probabil strămoșii SARS-CoV.
Coronavirusul legat de SARS a fost unul din cele câteva virusuri identificate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în anul 2016 drept cauză probabilă a unei viitoare epidemii într-un nou plan dezvoltat după epidemia de Ebola pentru cercetare și dezvoltare urgente, înainte și în timpul unei epidemii pentru crearea de teste de diagnostic, vaccinuri și medicamente. Predicția s-a adeverit o dată cu pandemia de coronaviroză din 2019-20.
Coronavirusul legat de SARS este un virus ARN monocatenar anvelopat de sens pozitiv. Genomul său este de aproximativ 30 kb, ceea ce îl face unul dintre cele mai mari virusuri ARN. Virusul are 14 cadre deschise de citire, care se suprapun în unele cazuri. Genomul are un cap 5′ metilat și o coadă 3′ poliadenilată. Există 265 de nucleotide în 5’UTR și 342 de nucleotide în 3’UTR.
Capul 5′ metilat și coada 3′ poliadenilată permit genomului ARN cu polaritate pozitivă să fie direct translatat de către ribozomul celulei gazdă după intrarea virală. SARSr-CoV este similar cu alte coronavirusuri în sensul în care expresia genomului său începe cu translatarea de către ribozomii celulei gazdă a celor două mari ORF-uri inițiale care se suprapun, 1a și 1b, care produc poliproteine.
Funcțiile mai multor proteine virale sunt cunoscute. ORF-urile 1a și 1b codifică poliproteina replicază/transcriptază, iar ORF-urile 2, 4, 5 și 9a codifică, respectiv, cele patru proteine structurale majore: spicula, învelișul, membrana și nucleocapsida. ORF-urile ulterioare codifică, de asemenea, opt proteine unice (orf3a până la orf9b), cunoscute sub numele de proteine accesorii, multe fără omologi cunoscuți. Diferitele funcții ale proteinelor accesorii nu sunt bine înțelese.
Simptomele SARS
Cursul clinic al SARS urmeaza, in general, un tipar tipic. Etapa 1 incepe la 2-7 zile de la incubare, dureaza 3-7 zile si este caracterizat prin urmatoarele:
- Febra peste 38,4°C;
- Oboseala;
- Dureri de cap;
- Frisoane;
- Mialgii;
- Indispozitie;
- Anorexie
Caracteristicile mai putin obisnuite includ urmatoarele:
- Productia de sputa;
- Durere de gat;
- Guturai;
- Greata si varsaturi;
- Ameteala;
- Diaree.
Etapa 2 este faza afectarii tractului respirator inferior si se caracterizeaza prin urmatoarele:
- Tuse seaca;
- Dispneea;
- Hipoxemie progresiva in multe cazuri;
- Insuficienta respiratorie care necesita ventilatie mecanica in unele cazuri.
Majoritatea pacientilor fac o forma usoara de boala si se vindeca in 1-2 saptamani. Alti pacienti dezvolta tulburari respiratorii, de obicei dupa o saptamana de la aparitia simptomelor. Decesul se datoreaza insuficientei respiratorii.
Diagnosticarea SARS
Deoarece simptomele initiale sunt nespecifice, SARS este suspicionat la pacientii su tablou clinic asemanator (bazat pe factorii epidemiologici), ca si la cei cu febra si cu simptome clinice sugestive. Cazurile suspecte sunt raportate si evaluate prin proceduri standard pentru depistarea pneumoniei severe dobandite in comunitate. Radiografia toracica este adesea normala la inceputul bolii. Pe masura ce simptomele respiratorii se agraveaza, sunt frecvente infiltratele interstitiale focale, care ocazional devin generalizate si evolueaza catre ARDS.
Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu SARS, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda ca aceasta sa aiba toate caracteristicile urmatoare:
- Febra de cel putin 38°C;
- Unul sau mai multe simptome ale bolii tractului respirator inferior: o tuse, respiratie dificila, dificultati de respiratie;
- Dovezi radiografice care sa sugereze un diagnostic de pneumonie;
- Niciun diagnostic alternativ care sa explice pe deplin boala.
SARS este foarte rara, iar simptomele se suprapun cu cele ale gripei si pneumoniei. Un medic nu-l va suspecta decat daca persoana a fost intr-o zona in care exista un focar.
Testele tipice de laborator sunt nespecifice, dar numarul leucocitelor este, de obicei, normal sau scazut, uneori cu o reducere a numarului absolut de limfocite. Transaminazele, CPK sau LDH pot fi marite, dar functia renala ramane normala.
Daca se realizeaza CT toracic, acesta poate arata opacifieri periferice, subpleurale, in sticla mata.
Culturle virale de patogeni respiratorii cunoscuti (de exemplu, virusul gripal, sincitial respirator) se obtin folosind tamponarile din orofaringe si nazofaringe, iar laboratorul este instiintat daca se suspicioneaza SARS.
Desi testele serologice si PCR s-au folosit in detectarea SARS-CoV, nu sunt utile pentru abordarea clinica.
Pentru supravegherea epidemiologica sunt trimise probe de ser acut, din perioada de convalescenta (dupa 3 saptamani) la departamentele de sanatate locale, pentru a ajunge mai departe la Centrele de Control si Preventie a bolilor in vederea testarii.
