Ce este diabetul zaharat?

Diabetul zaharat este o disfuncție a metabolismului glucidelor și apei în organism. Ca urmare a acestei disfuncții se dereglează funcția pancreasului. Anume pancreasul produce hormonul numit insulina. Insulina participă la procesul prelucrăii zahărului. Fără ea organismul nu poate să transforme zahărul în glucoză. În consecință, zahărul se acumulează în sânge și se elimină din organism în cantități mari odată cu urina.

În paralel se dereglează și metabolismul apei. Țesuturile nu pot reține apa în ele și o mare cantitatea din aceasta se elimină prin rinichi.

Dacă în organismul uman conținutul de zahăr (glucoză) este mai mare decât ar trebuie să fie în mod normal, atunci acesta poate fi considerat primul simptom al diabetului zaharat. În organismul omului responsabile pentru producerea insulinei sunt celulele pancreasului (celule-beta). La rândul său insulina este un hormon responsabil de asigurarea cantității necesare de glucoză pentru fiecare celulă. Ce se întâmplă în organism la diabetul zaharat? În corp se produce o cantitate insuficientă de insulină, în timp ce conținutul de zahăr și glucoză din sânge este mare, însă celule au o insuficiență de glucoză.

Această afecțiune a schimbului de substanțe poate fi ereditară sau dobândită. Insuficiența de insulină cauzează psoriazis și alte leziuni ale pielii, au de suferit dinții, se dezvoltă ateroscleroza, hipertensiunea, au de suferit rinichii, sistemul nervos, se înrăutățește vederea.

Etiologie și patogeneză

Bazele patogenetice ale apariției diabetului zaharat depind de tipul acestei afecțiuni. Se deosebesc două tipuri care diferă mult unul de altul. Deși endocrinologii contemporani consideră delimitarea diabetului zaharat o chestie subiectivă, totuși, tipul diabetului are importanță în determinarea tacticii terapeutice. De aceea va fi potrivit să ne oprim la fiecare dintre ele.

În general, diabetul zaharat face parte din categoria bolilor care au la bază o disfuncție a proceselor metabolice. Cel mai mult are de suferit metabolismul glucidelor care se manifestă prin creștere stabilă a conținutului de glucoză în sânge. Acest indicator se numește hperglicemie. La baza problemei se află dereglarea relației dintre insulină și țesuturi. Anume acest hormon unic în organism facilitează scăderea nivelului de glucoză prin alimentarea celulelor cu aceasta, glucoza fiind substratul energetic de bază în menținerea proceselor vitale. Dacă are loc dereglarea sistemului de relaționare a insulinei cu țesuturile, atunci glucoza nu poate participa la metabolismul normal, ceea ce facilitează acumularea ei permanentă în sânge. Aceste relații cauză-efect se numesc diabet zaharat.

Este important să înțelegeți că nu orice hiperglicemie înseamnă diabet zaharat, ci doar cea care are la bază dereglările acțiunii insulinei!

Trebuie să precizăm din start când mai poate apărea hiperglicemia:

1. Feocromocitom – tumoarea suprarenalelor care produce hormoni cu acțiune contrară insulinei;

2. Glucagonoame și somatostatinoame – formațiuni tumorale din celule care sintetizează concurenții insulinei;

3. Hiperfuncția glandelor suprarenale;

4. Hipertireoza;

5. Ciroza hepatică;

6. Dereglarea toleranței la glucide – asimilarea proastă a acestora după mâncare cu un conținut normal pe stomacul gol;

7. Hiperglicemie tranzitorie – creșterea temporară a nivelului glicemiei.

Corectitudinea indicării acestor stări este legată de apariția în cadrul lor a hiperglicemie secundare, ea fiind doar un simptom al acestor afecțiuni. De aceea, lichidându-se cauza de bază, dispare și diabetul care poartă un caracter temporar. Evident, dacă o asemenea hiperglicemie durează timp îndelungat, ea poate cauza semne tipice ale diabetului zaharat, ceea ce duce la constatarea faptului că această afecțiune apare pe fonul unei sau altei patologii a organismului.

De ce se delimitează două tipuri de afecțiuni?

O asemenea necesitate poartă un caracter obligatoriu, deoarece astfel se determină în totalitate terapia pacientului care diferă radical în fazele incipiente ale bolii. Cu cât mai îndelungat și mai sever se manifestă diabetul zaharat, cu atât mai mult delimitarea tipurilor sale poartă un caracter formal. În asemenea cazuri tratamentul coincide în orice formă și proveniență a bolii.

Diabet zaharat de tip 1

Acest tip se mai numește diabet insulinodependent. Cel mai frecvent suferă de acest fel de diabet oamenii tineri, slabi, cu vârsta de până la 40 de ani. Boala decurge destul de sever, pentru tratament fiind necesară insulina. Cauza: organismul produce anticorpi care distrug celulele pancreasului producător de insulină.

Este imposibilă tratarea diabetului de tip 1, deși există cazuri de regenerare a funcției pancreasului, aceasta fiind posibilă, însă doar în condiții speciale și cu utilizarea alimentației naturale proaspete. Pentru menținerea organismului este nevoie de administrarea în organism cu ajutorul seringii a insulinei. Pentru că insulina se distruge în tractul gastro-intestinal, administrarea insulinei sub forma de pastile este imposibilă. Insulina se administrează odată cu hrana. Este foarte importantă respectarea dietei stricte, din rația alimentară se exclud totalmente glucidele ușor asimilabile (zahărul, dulciurile, sucurile din fructe, limonadele care conțin zahăr).

Diabetul zaharat de tip 2

Acest tip de diabet este insulinoindependent. Cel mai frecvent suferă de diabet de tip 2 oamenii în etate, cei care au mai mult de patrucezi de ani, obezii. Cauza: pierderea sensibilității celulelor la insulină din cauza excesului de substanțe nutritive în ele. Administrarea insulinei pentru tratament nu este necesară fiecărui bolnav. Doar un specialist calificat poate prescrie dozele și modul de tratament corecte.

Pentru început, bolnavilor de diabet de tip 2 li se prescrie un anumit regim alimentar. Este foarte importantă realizarea întocmai a recomandărilor medicului. Se recomandă scăderea în greutate treptată (cate 2-3 kg pe lună), pentru atingerea unei greutăți normale, care trebuie menținută pe parcursul întregii vieți. În cazurile în care dieta este insuficientă se utilizează tabletele care scad conținutul de zahăr din sânge și doar în situații excepționale se administrează insulină.

De ce este nociv nivelul ridicat al glucozei în sânge?

Cu cât mai mare este nivelul glicemiei la diabetul zaharat cu atât mai sever decurge boala. Aceasta este legată de următoarele mecanisme patologice care au loc în organism pentru eliminarea surplusului de glucoză:

1. Transformarea glucozei în depuneri de grăsime, ceea ce duce la obezitate;

2. Glicozilarea proteinelor membranelor celulare. Acest fenomen stă la baza dereglării structurii normale a tuturor organelor interne: creierului, inimii, plămânilor, ficatului, stomacului și intestinelor, mușchilor și pielii;

3. Activarea căii de sorbitol pentru eliminarea glucozei. În cazul acesteia apar conexiuni toxice care cauzează leziuni specifice ale celulelor nervoase care tau la baza neuropatiei diabetice;

4. Leziunea vaselor sangvine mici și mari, cauzată de glicozilarea proteinelor și progresarea depunerilor de colesterol. Drept consecință apare microangiopatia diabetică a organelor interne și a ochilor, precum și angiopatia membrelor inferioare.

Astfel, hiperglicemia cauzează treptat lezarea aproape a tuturor organelor și țesuturilor cu predominarea extinderii pe un anumit sistem al organismului.

Semnele și simptomele diabetului zaharat

Semnele clinice ale bolii se caracterizează, în majoritatea cazurilor printr-o manifestare treptată. Rareori diabetul se manifestă fulgerător cu creșterea nivelului glicemiei până la un nivel critic și dezvoltarea diverselor come diabetice.

Odată cu apariția bolii la bolnavi se manifestă:

1. Senzație permanentă de uscăciune în gură;

2. Senzația de sete fără posibilitatea de a o potoli. Bolnavii beau câțiva litri de lichide pe zi;

3. Creșterea diurezei – creșterea seminificativă de urină eliminată pe zi;

4. Scăderea sau creșterea rapidă a greutății și a depunerilor de grăsime;

5. Mâncărime puternică a pielii și uscarea ei;

6. Creșterea predispunerii la procesele de psoriazis ale pielii și a țesuturilor moi;

7. Slăbiciune musculară și transpirație abundentă;

8. Cicatrizare proastă a oricărui tip de răni.

De obicei aceste simptome sunt primele semne ale bolii apariția lor trebuie să fie un motiv întemeiat pentru investigarea imediată a glicemiei sângelui.

Pe măsura ce boala progresează pot apărea simptomele complicațiilor diabetului care ating aproape toate organele. În cazuri extreme pot apărea stări care pun în pericol viața prin dereglarea conștiinței, intoxicații severe și insuficienței multiorganice.

Printre semnele de bază ale complicațiilor diabetului se numără:

1. Dereglarea vederii;

2. Dureri de cap și dereglări neurologice;

3. Dureri de inimă, mărirea ficatului dacă acestea nu s-au obsrvat până la apariția diabetului;

4. Dureri și amorțeli ale membrelor inferioare cu dereglarea funcției motorii;

5. Scăderea sensibilității pielii, în special a tălpilor;

6. Apariția rănilor care se cicatrizează greu;

7. Creșterea progresivă a tensiunii arteriale;

8. Apariția mirosului de acetonă de la bolnav;

9. Pierderea conștiinței.

Apariția semnelor caracteristice diabetului sau dezvoltarea complicațiilor sale este un semn de alarmă care arată că boala progresează sau corecția medicamentoasă este insuficientă.

Cauzele diabetului zaharat

Cele mai importante cauze ale diabetului zaharat sunt:

· Ereditatea. Orice alți factori care ar putea influența dezvoltarea diabetului zaharat trebuie eliminați.

· Obezitatea. Eliminarea kilogramelor in plus.

· Anumite afecțiuni care facilitează lezarea celulelor beta, responsabile de producerea insulinei. Printre aceste afecțiuni se numără bolile pancreasului.

· Infecțiile virale care se pot afla la baza dezvoltării diabetului zaharat. Stresul emoțional. Oamenii care se află în grupul de risc trebuie să evite tensiunea emoțională și nervoasă.

· Vârsta. Cu vârsta, riscul de îmbolnăvire de diabet zaharat crește: cu fiecare deceniu de două ori.

În această listă nu au fost incluse afecțiunile în care diabetul zaharat și hiperglicemia poartă un caracter secundar, fiind doar simptomele acestora. Pe lângă aceasta, o asemenea hiperglicemie nu poate fi considerată diabet zaharat până nu apar manifestările clinice sau complicațiile diabetice. Printre bolile care facilitează hiperglicemia se numără tumorile și hiperfuncția suprarenalelor, pancreatita cronică, creșterea nivelului de hormoni cortinsulari.

Diagnosticarea diabetului zaharat

Dacă suspectați prezența diabetului zaharat , atunci trebuie să verificați în mod sigur prezența sau absențaacestuia. Pentru aceasta există o serie întreagă de metode de laborator și instrumentale dintre care fac parte:

1. Investigarea conținutului de glucoză în sânge – determinarea glicemiei pe stomacul gol;

2. Testul toleranței la glucoză – determinarea raportului dintre glicemia pe stomacul gol și același indicator, măsurat la două ore de la consumul componentelor care conțin glucoză;

3. Profilul glicemic – investigarea cifrelor glicemiei de câteva ori timp de 24 de ore. Se realizează pentru aprecierea eficienței terapiei;

4. Analiza generală a urinei cu determinarea niveului glucozei , proteinelor, leucocitelor;

5. Investigarea urinei pentru identificarea acetonei – la suspectarea cetoacidozei;

6. Analiza sângelui pentru determinarea concentrației de hemoglobină glicozilată – arată nivelul dereglprilor cauzate de diabet;

7. Analiza biochimică a sângelui – investigarea probelor hepato-renale care arată funcționalitatea acestor organe în prezența diabetului;

8. Investigarea conținutului electrolit al sângelui este recomandată la dezvoltara formelor acute de diabet.

9. Proba Reberg – arată nivelul leziunii rinichilor în diabet;

10. Determinara nivelului insulinei endogene în sânge;

11. USG a organelor cavității abdominale a inimii și rinichilor;

12. Electrocardiograma – pentru aprecierea nivelului de leziune diabetică a miocardului;

13. Doplerografia, capilarăscopia pentru aprecierea nivelului de leziune a vaselor sanguine.

Toți pacineții cu diabet zaharat trebuie să fie consultați de endocrinolog, cardiolog, neuropatolog, oftalmolog, chirurg. Efectuarea tuturor acestor măsuri de diagnosticare ajută la determinarea exactă a gravității bolii, a etapelor sale și a corectitudinii terapiei. Este foarte importantă efectuarea acestor investigații de mai multe ori pe parcursul dezvoltării bolii.

Nivelul zahărului în sânge la diabetul zaharat

Prima metodă de diagnosticare a diabetului zaharat și de apreciare a dinamicii terapiei este investigarea nivelului de glucoză (zahăr din sânge). Acest indicator este cel de la care pornește diagnosticarea și tratamentul diabetului. Specialiștii au analizat de mai multe ori cifrele normale și patologice ale glicemiei. La ora actuală sunt indicate valorile sale exacte care relevă starea metabolismului glucidelor din organism. De acestea trebuie să țină cont nu doar endocrinologii, ci și alți specialiști, pacienții înșiși, mai ales cei care suferă de diabet de mai mult timp.

după cum se poate vedea în tabelul de mai sus, confirmarea diagnostică a diabetului zaharat este destul de simplă și poate fi efectuată în orice instituție medicală sau chiar și în condiții casnice dacă aveți un glucometru electronic personal (instrument care determină glucoza în sânge). Exact la fel sunt create criteriile aprecierii suficienței terapiei diabetului zaharat prin diferite metode. De bază este cea a nivelului zahărului (glicemiei).

Conform normativelor internaționale, un indicator pozitiv al terapiei diabetului zaharat este un nivel al glucozei în sânge de 7,0 µmol/l. Din păcate, în practică aceasta este greu de realizat, în pofida străduințelor reale și a efortului medicilor și pacienților.

Cel mai important este să vă verificați periodic nivelului zahărului din sânge. Veniți la noi și efectuați analizele corespunzătoare pentru a fi siguri că nu există riscul apariției diabetului zaharat.

Suntem gata sa va raspundem la orice intrebare la 022 – 944 – 944.