PCR reprezintă metoda diagnostică de bază. El este mai sensibil, ieftin şi mai rapid ca metoda culturală. Determinarea cantitativă sau semicantitativă a titrelor, gradelor/ numărului de microorganisme nu are nici o importanţă pentru diagnosticarea patologiei, pentru tratament şi pentru controlul vindicării.

Diagnosticul serologic
Determinarea cantitativă/ calitativă a anticorpilor către micoplasme (titre, grade, numărul) nu are nici o aplicare practică reală, fiind ineficientă în diagnosticare, administrarea tratamentului şi controlului eficienţei terapiei administrate. În legătură cu răspândirea largă a metodei diagnostice prin PCR micoplasme şi ureaplasme sunt frecvent depistate la pacienţii practic sănătoşi în cadrul unor examinări profilactice şi de screening. Acest fenomen poartă denumire de pozitivitate pentru ureaplasme/ micoplasme şi presupune prezenţa acestor microorganisme în sistemul urogenital fără semne de proces inflamator infecţios local.
Lipsa acuzelor din partea persoanei investigate nu poate califica acest individ ca purtătorul infecţiei micoplasmatice. Starea de purtător poate fi constatată numai când în baza investigaţiilor clinice, instrumentale şi de laborator nu au fost depistate semne de afectare a tractului urogenital. După datele diferitor autori M. hominis se determină la 21-53% femei sănătoase sexual active şi la 2-5% bărbaţi; U. urealyticum se determină la 2,5-30% femei sexual activi (care au 2 sau mulţi parteneri sexuali pe parcursul unui an) şi la 10-20% din bărbaţi sexual activi. Din punct de vedere temporar, pozitivitatea testelor poate fi temporară (câteva săptămâni) şi constantă (luni-ani, pe viaţă).
Caracterul pozitiv al testelor efectuate este considerat un factor de risc din următoarele considerente:

• Infectarea partenerilor sexuali. Persoanele cu seropozitivitate reprezintă un rezervor natural pentru menţinerea micoplasmelor/ ureaplasmelor în populaţie şi infectează partenerii lor sexuali.
• Infectarea nou-născuţilor (în caz de cale de transmitere verticală au fost raportate cazuri de patologie bronho-pulmonară şi sistemică).
• Riscul sporit de dezvoltare a proceselor infecţioase datorită imunodeficitului impus.

Indicaţiile pentru tratament antibacterian cuprind:

• Prezenţa maladiei, legate cu micoplasme/ureaplasme la partenerul sexual permanent (reinfecţie repetată a partenerului sexual)
• Schimbarea presupusă a partenerului sexual (indicaţie epidemiologică)
• Planificarea sarcinii în timp apropiat