PDF se formează în organism în caz de activare a sistemului de fibrinoliză (interacţiunea plasminei cu fibrinogen şi fibrină), care reprezintă un răspuns la formarea intravasculară a fibrinei. Fragmentele scindării fibrinei şi fibrinogenului se numesc PDF. PDF manifestă activitate antitromboplastinică, antitrombinică şi antipolimerazică. La o persoană sănătoasă concentraţia PDF este foarte redusă. Determinarea nivelului sporit al PDF este un semn precoce al sindromului de coagulare intravasculară diseminată. Determinarea PDF în serul sanguin poate fi un semn diagnostic de tromboză, care la momentul investigaţiei nu se apreciază clinic.

PDF cresc în următoarele stări patologice:

• Tromboembolismul arterei pulmonare,
• Infarctul miocardic,
• Tromboza venelor profunde,
• Complicaţiile sarcinii (decolarea placentei, eclampsia),
• Neoplazii, hemoblastoze,
• Insuficienţa renală acută şi cronică,
• Traumatisme majore, arsuri extinse, şoc,
• Patologia infecţioasă .

Prezenţa constantă a PDF este un semn crucial în diagnosticul pozitiv al sindromului CID.

CSMF (complexele solubile ale monomerilor de fibrină) sunt drept fragmente ale trombelor, care în cantităţi majore apar în sângele periferic secundar dezvoltării trombozelor majore, ex. în caz de embolism pulmonar, tromboza arterelor şi venelor magistrale. De asemenea, concentraţiile înalte ale CSMF se determină în serul pacienţilor cu sindromul CID (o dereglare bruscă a tuturor proceselor de coagulare, care se observă în mai multe stări critice: şocuri, traumatisme severe, arsuri grave, tromboze masive etc.). CSMF sunt marcherii trombinemiei în caz de coagulare intravasculară.
D-dimeri sunt consideraţi drept marcheri principali ai activării sistemului de coagulare, precum şi dezvoltării trombozelor şi tromboemboliilor în vasele magistrale. Determinarea D-dimerului în serul sanguin indică activarea proceselor de fibrinoliză. Determinarea acestui indice de laborator se utilizează pentru excluderea diagnosticului de tromboză şi diagnosticarea sindromului CID. Dacă concentraţia D-dimerului în ser este sub 0,5 mcg/ml, atunci tromboza vaselor majore (arterei pulmonare, venelor profunde ale picioarelor etc.) poate fi exclusă [Janssen M.C.H. et al., 1997]. Majorarea nivelului D-dimerilor în ser se întâlneşte la pacienţi cu infarctul miocardic, neoplaziile, patologia hepatică, procesul inflamator activ. D-dimerii sunt relativi stabili, având timpul de semieliminare peste 24 de ore, sporirea nivelului D-dimerilor poate persista timp de câteva săptămâni după o tromboză acută. Concentraţia D-dimerilor este influenţată de dimensiunile trombului, timpul trecut după debutul manifestărilor clinice până la administrarea anticoagulantelor. Concentraţia D-dimerilor scade continuu sub tratament cu anticoagulante. Astfel, rezultatul negativ al testului are o valoare diagnostică superioară pentru excluderea trombozei acute.