Anemiile sunt pe larg răspândite pe contul unui număr extrem de înalt al cauzelor posibile. Anemia poate fi cauzată de o patologie eritrocitară, măduvei osoase, maladiei de sistem.
Anemiile cauzate de dereglările eritropoiezei: |
|
Deficitul fierului (anemia ferodeficitară) – cea mai frecventă cauza a anemiei |
– |
Inaccesibilitatea fierului pentru eritropoieză |
Maladiile cronice şi tumori |
Deficitul vitaminei В12 şi / sau acidului folic |
Anemia microcitară sau megaloblastică |
Deficitul eritropoiezei |
Pacienţii cu insuficienţă renală cronică |
Maladiile neoplazice ale măduvei osoase |
Leucoze şi boala mielomică |
Insuficienţa celulelor măduvei osoase |
Administrarea preparatelor citotoxice, iradiere |
Anemiile cauzate de o distrucţie sporită a eritrocitelor secundare: |
|
Defectele genetice ale sintezei de hemoglobină |
Anemia drepanocitară, talasemia |
Defectele genetice ale structurii membranei eritrocitare |
Boala Minkowski-Shoffar |
Reacţii transfuzionale |
|
Rhesus conflict |
Boala hemolitică a nou-născuţilor |
Acţiunea preparatelor medicamentoase |
|
Criteriile acceptate ale acestei stări patologice:
Anemiile reprezintă stări patologice pe larg răspândite datorită unui număr extrem de înalt al factorilor cauzali. Starea anemică poate fi condiţionată de patologia eritrocitară, măduvei roşii, maladiile de sistem. Hemoglobina < 120 g/l (Нt < 36%) la femei şi НЬ < 140 g/l (Нt < 42%) la bărbaţi. Examinarea hematologică la pacienţii anemici include hemogramă cu determinarea hemoglobinei, hematocritului, numărului de eritrocite, reticulocite, volumului eritrocitar, conţinutul şi concentraţia medie de hemoglobină într-un eritrocit (МСН, МСНС), studiul frotiului sângelui periferic. Interpretarea complexă a tuturor parametri ai sângelui roşu prin intermediul analizatorilor diagnostice moderne oferă informaţie bogată pentru diagnosticarea dereglărilor eritropoiezei, controlului eficacităţii terapiei administrate, evaluarea severităţii patologiei hematopoietice. Nivelul hemoglobinei şi hematocritul sunt indicii dependenţi de numărul total al eritrocitelor, dar pot fi influenţate şi de volumul sângelui circulant. Imediat după o hemoragie acută, hemoglobina rămâne normală deoarece restabilirea volumului sângelui circulant durează mai mult timp. În timpul sarcinii, hemoglobina este de obicei scăzută, cu toate că numărul total de eritrocite este normal. Acest fapt se explică prin creşterea volumului sângelui circulant.
Hemoglobina
Creşterea nivelului:
- Policitemie, eritrocitoză, deshidratare, cianoza congenitală sau dobândită, maladiile cronice pulmonare şi ale sistemului cardiovascular, chist renal, tumorile care secretează eritropoietină, eritremie.
- Majorarea falsă se determină în hipertrigliceridemie, leucocitoză, când numărul leucocitelor supranivelează 25 х 109/L, sporirea nivelului de HbC sau HbS, globulinelor cu viteza de precipitare înaltă, de exemplu, în caz de boala mielomică sau în cadrul macroglobulinemiei Waldenstrom, maladiilor hepatice severe, la fumătorii gravi secundar formării HbCO funcţional inactive.
Diminuarea nivelului:
- Hemoragie acută, hiperhidratare, anemie
Hematocrit
Creşterea nivelului:
- Eritrocitoze: maladiile pulmonare cronice, boala de altitudine, polichistoza renală, neoplaziile renale cu stimularea secundară a sintezei de eritropoietină;
- Stările patologice, asociate cu reducerea semnificativă a volumului sangvin: peritonita acută, arsurile extinse;
- Deshidratare: diareea severă, voma incoercibilă, diabetul zaharat, transpiraţiile abundente.
Diminuarea nivelului:
- Anemiile, sarcina, hiperproteinemia, hiperhidratarea, stările asociate cu creşterea volumului sângelui circulant.
Eritrocite
Majorarea numărului de eritrocite:
- Eritrocitoze reactive (secundare), cauzate de un deficit veridic de oxigen în ţesuturi (cordul pulmonar, viciile cardiace, emfizemul pulmonar) sau cauzate de formarea excesivă de eritropoietine (polichistoza renală, neoplaziile, boala şi sindromul Cushing), deshidratarea.
Reducerea numărului de eritrocite:
- Hemoragie acută, deshidratare, anemie.
Numărul de reticulocite reflectă viteza producerii eritrocitare şi serveşte drept un indice de răspuns al măduvei roşii la anemie. Conţinutul reticulocitelor de obicei se prezintă în procente faţă de numărul eritrocitelor.
Pentru evaluarea gravităţii anemiei este raţional de utilizat „indicele reticulocitar”: % reticulocitelor х hematocritul pacientului / 45 х 1,85, unde: 45 – hematocritul normal, iar 1,85 – numărul de zile, necesare pentru intrarea reticulocitelor noi în circulaţia periferică. Indicele reticulocitar (IR) se calculează cu o corecţie în funcţie de severitatea anemiei şi reflectă reacţia măduvei roşii la stare anemică. Valorile IR peste 2-3% corespund răspunsului adecvat al măduvei roşii la anemie.
Sporirea IR este caracteristică pentru:
- Hemoragie sau distrugere eritrocitară (sporire de 3-6 ori), anemie hemolitică (până la 300%), tratamentul anemiei В12-deficitare (criza reticulocitară la a 5-8 zi de tratament cu vitamina В12, numărul de reticulocite poate realiza valorile de 200%), tratamentul eficient al anemiei feriprive, talasemiei sau al malariei.
- Indicele eritrocitar > 2-3 indică majorarea formării eritrocitelor.
Diminuarea IR
- Inhibarea producerii eritrocitelor, eritropoieza ineficientă.
- Indicele < 2 indică componentul hipoproliferativ al anemiei
- Anemia aplastică, hipoplastică, anemia B12-deficitară netratată, maladiile autoimune ale sistemului hematopoietic, alcoolism, metastaze canceroase în oase, mixedem, patologia renală asociată.
Noţiunea “indicelor eritrocitari” include parametrii, care pot fi determinaţi prin intermediul analizatorilor hematologici. Aceşti parametri includ:
- Volumul mediu eritrocitar (MCV);
- Conţinutul hemoglobinei în eritrocit (MCH);
- Coeficientul anizotropiei eritrocitare (RDW).
Volumul eritrocitar mediu (MCV) se utilizează pentru clasificarea anemiilor în microcitară, normocitară şi macrocitară.
Valorile MCV < 80 fl |
Valorile MCV = 80-100 fl |
Valorile MCV > 100 fl |
ANEMIILE MICROCITARE |
ANEMIILE NORMOCITARE |
ANEMIILE MACROCITARE ŞI MEGALOBLASTICE |
Fierodeficitare |
Aplastice |
Deficitul vitaminei В12 |
Talasemiile |
Hemolitice |
Deficitul acidului folic |
Sideroblastice |
Hemoglobinopatiile |
|
Posthemoragice |
||
Anemiile microcitare |
Anemiile normocitare |
Anemiile macrocitare |
Pentru o interpretare corectă a MCV este important de evaluat curba eritrocitometrică.Curba eritrocitometrică este histograma distribuirii eritrocitelor conform volumului, efectuată în baza analizei a peste o mie de elemente figurate cu volumul de la 40 fL până la 240 fL. Histogramele eritrocitare destul de clar demonstrează prezenţa microcitelor, macrocitelor şi a populaţiei eritrocitare mixte. Este foarte uşor de monitorizat dinamica pozitivă sub tratamentul antianemic. Forma histogramei eritrocitare se poate schimba în caz de pondere sporită a schizocitelor în sângele periferic, macrotrombocitelor, aglutinaţilor eritrocitare şi trombocitare, limfocitelor mici. Platoul din dreapta de la vârful histogramei poate fi cauzat de un număr înalt al eritrocitelor fragmentate, macroformelor şi agregatelor trombocitare. Un vârf suplimentar al histogramei pe contul elementelor figurate cu volum peste 140 fL este cel mai frecvent legat cu formarea agregatelor eritrocitare. La pacienţii cu limfoleucoză cronică, datorită unui număr înalt de limfocite mici, histograma eritrocitară demonstrează un vârf suplimentar în regiunea cca 200 fL.
- Indicii normali ai MCV sunt raportate în stadiile iniţiale ale anemiilor fierodeficitare, megaloblastice, în anemii la pacienţi renali, cu patologie endocrină, în anemiile posthemoragice acute, în microsferocitoza ereditară, în anemiile în cadrul leucozei, în anemiile aplastice, la pacienţi cu deficit de proteine, cu caşexie alimentară.
- Când MCV se reduce sub valori este diagnosticată microcitoza, care este caracteristică pentru anemiile fierodeficitare, talasemiile, anemiile sideroblastice, anemiile în cadrul unor stări infecţioase cronice, neoplazii, maladiilor de sistem şi hemoglobinopatiilor.
- MCV, care supranivelează valorile normale, este caracteristică pentru macrocitoză. Această stare patologică este caracteristică pentru anemiile megaloblaste, anemiile hemolitice severe, aplastice, sindromul mielodisplaziei, leucoze, pe fondal de tratament citostatic.
- Diminuare falsă a MCV se observă în caz de hiperglicemie (peste 20 mmol/L).
Indicele MCV trebuie să fie interpretat împreună cu alţi parametri ai hemogramei.
Conţinutul hemoglobinei în eritrocit (MCH)
- Conţinutul normal al hemoglobinei (MCH) se determină în anemiile aplastice, hemoblastoze, sindromul mielodisplaziei, anemiile renoprive, endocrinopatiile, aportul proteic alimentar insuficient.
- Reducerea conţinutului hemoglobinei în eritrocit se observă pentru anemia fierodeficitară pronunțată, talasemie, anemie sideroblastică, anemiile în neoplaziile maligne, anemiile, asociate cu infecţiile cronice şi bolile de sistem.
- Nivelul înalt al MCH se observă în anemiile megaloblastice, sindromul mielodisplaziei, hemoblastozele, anemiile hemolitice severe, după tratamentul cu citostatice.
Concentrația medie a hemoglobinei în eritrocit (MCHC)
- Reducerea MCHC reflectă dereglările sintezei hemoglobinei şi se întâlneşte în anemiile sideroblastice, fierodeficitare, talasemie, anemiile polietiologice microcitare-hipocrome în cadrul infecţiilor cronice, maladiilor de sistem şi neoplaziilor maligne.
Coeficientul anizotropiei eritrocitelor (RDW) reflectă variaţiile în volumul eritrocitar, se utilizează pentru evaluarea anizocitozei şi diagnosticul diferenţial al anemiilor cu valorile apropiate ale MCV. De exemplu, cu toate că atât pentru talasemie, cât şi pentru anemie fierodeficitară este caracteristică MCV redus, în talasemie se determină o curbă normală de distribuire, iar în caz de anemie fierodeficitară – o curbă lărgită.
Acest indice reflectă o evaluare cantitativă a distribuirii eritrocitare conform volumului. RDW normal (11,5-14,5%) este caracteristic pentru prezenţa în proba actuală numai unei populaţiii omogene de eritrocite (normo-, micro- sau macrocitelor). RDW peste 15,0% indică prezenţa celulelor heterogene după volum (micro-, normo-, macro- sau schizocitelor). În legătură cu informaţia comunicată, este clar că RDW se apreciază numai simultan cu analiza histogramei eritrocitare şi studiul morfologic al frotiului de sângele periferic.