Algoritmul diagnosticării serologice a hepatitelor virale
Dacă nu există datele clinice şi epidemiologice suficiente pentru suspectarea unei hepatite cronice virale la pacientul investigat, atunci este necesar de precizat următorii marcherii serologici:
- HAV-IgM (hepatita virală acută А);
- HEV-IgM (hepatita virală acută Е);
- HBsAg, HBcor-Ab (hepatita virală В);
- HCV-Ab (hepatita virală С).
În caz de prezenţă a HВsAg şi/sau anticorpilor sumari anti-НBcAg este necesar de precizat stadiul evolutiv al procesului infecţios:
- HBcor-IgM
- HBs-Ab
- HВeAg
- HBe-Ab
- HBV ADN
Persistenţa de durată a НВсor-Ab în caz de teste negative pentru HВsAg şi НВs-Ab poate fi un indice unic al infecţiei virale cronice B. Diagnosticul co- sau superinfecţiei cu hepatita virală D:
- Antigenii HDV
- Anticorpii HDV-sumare
- HDV-IgM.
În caz de anticorpi pozitivi către HCV este necesar de efectuat următoarele investigaţii de laborator:
- HCV-IgM
- Spectrul proteic anti-HCV (imunoblot sau ELISA).
- ARN-ul HCV.
Pentru evaluarea prognostică a evoluţiei infecţiei cronice virale hepatice C, precum şi aprecierea probabilităţii eficienţei tratamentului cu interferoni, se recomandă genotiparea HCV.
Marcherii diagnostici ale hepatitelor virale: interpretare clinică a rezultatelor testelor serologice
|
Marcherii |
Definiţie |
Interpretare clinică |
|
Marcherii hepatitei virale acute А |
||
| Antigenii HAV | Proteinele particulei virusului hepatitei A | Se determină în scaun în primele zile după infectare |
| Anti-HAV (anticorpii către HAV) |
Anticorpii sumare către proteinele virusului hepatitei А | Indică o infecţie acută sau suportată, cauzată de virusul hepatitei А |
| Anti-HAV IgM | Anticorpii precoce din clasa IgM către proteinele virusului hepatitei А | Indică prezenţa infecţiei acute cu virusul hepatitei А |
|
Marcherii hepatitei virale acute E |
||
| Anti-HЕV | Anticorpii sumare către proteinele virusului hepatitei E | Indică o infecţie acută sau suportată, cauzată de virusul hepatitei E |
| Anti-HEV IgM | Anticorpii precoce din clasa IgM către proteinele virusului hepatitei E | Indică prezenţa infecţiei acute cu virusul hepatitei E |
|
Marcherii hepatitei virale B (acute şi cronice) |
||
| HBsAg | Proteina superficială a virusului hepatitei В | Marcherul precoce al infecţiei hepatice В (apare la distanţă de 3-5 săptămâni din momentul infectării), este prezent şi la pacienţi cu infecţie cronică, chiar cu evoluţie subclinică |
| Anti-HBs
|
Anticorpii către HBsAg | Hepatita virală B anterior suportată, prezenţa imunităţii protective faţă de această infecţie. Se dezvoltă şi după vaccinare. |
| Anti-HBcore sumare
|
Anticorpii sumari (IgM şi IgG) către proteina core al virusului hepatitei В (HВcAg în ser practic nu se determină) | Marcherul contactului cu infecţie virală cronică poate fi determinat într-o infecţie cronică, acută sau recent suportată. Este important în diagnosticarea hepatitei cronice, cauzat de virusul mutant, care nu sintetizează antigenul de suprafaţă. Anticorpii către НBcAg nu sunt protectivi. |
| аnti-HBcore IgМ
|
Anticorpii precoce din clasa IgM către HBcAg | Marcherul infecţiei acute şi replicării virale continue |
| HBeAg | Proteina virală internă, care este codată de un gen comun cu cel, care determină sinteza proteinei core. Spre deosibire de proteina genului core (HbcAg) HBeAg este bine dizolvabil şi se determină în ser din momentul infectării | Marcherul replicării virale active în ser. Acest indice corelează direct cu viremie. Este unul din indice importante în administrare a interferonoterapiei |
| аnti-HBe | Anticorpii către HBeAg | Marcherul replicării virale active finalizate. Anticorpii către HBeAg nu au un caracter protectiv |
| ADN-ul HBV | ADN-ul viral
Determinare directă prin metoda PCR sau prin reacţie de hibridizare moleculară |
Indică multiplicare activă a virusului şi riscul înalt de infectare. Este important pentru diagnosticarea formelor mutante de hepatita B. Unul din indicii principali pentru administrarea tratamentului cu interferon. Marcherul eficacităţii terapiei antivirale. |
|
Marcherii hepatitei virale D (delta) |
||
| Antigenul HDV | Antigenul (proteina specifică) virusului Delta | Marcherul replicaţiei şi infecţiei acute cu virus Delta |
| Anticorpii аnti-HD | Anticorpii sumare către proteinele virusului hepatitei D | Marcherii infectării cu virusul hepatitei D (coinfecţie acută sau cronică) |
| аnti-HDV IgM | Anticorpii precoce din clasa IgM către proteinele virusului hepatitei D | Marcherul infecţiei acute cu virusul Delta |
|
Marcherii hepatitei virale С |
||
| аnti-HСV | Anticorpii sumari către virusul hepatitei C | Marcherul de contact cu virusul hepatitei C (infecţie virală acută, cronică sau proces infecţios suportat în antecedente) |
| аnti-HCV IgM | Anticorpii precoce din clasa IgM împotriva proteinelor (core sau NS 4) virusului hepatitei C | Marcherul de infecţie acută cu virusul hepatitei C. Indicaţie pentru administrarea interferonului. |
| Spectrul anticorpilor аnti-HCV (imunoblot) | Anticorpii sumari către unele proteine superficiale şi interne ale virusului hepatitei C: core, E1, E2, NS3, NS4, NS5 | Testul de confirmare. Diagnosticul diferenţial al stadiei evolutive infecţiei virale hepatice C şi determinarea necesităţii administrării tratamentului cu interferon. |
| HVС-RNA,
+ Genotiparea ARN-ului viral |
ARN-ul viral
Determinare directă prin metoda PCR sau prin reacţie de hibridizare moleculară
|
Indică o replicare virală activă şi virulenţa lui înaltă. Este importantă pentru diagnosticarea formelor mutante a virusului hepatitei C. Unul din indicii principali pentru administrarea tratamentului cu interferon. Marcherul eficacităţii terapiei antivirale. |
|
Marcherii hepatitei virale G |
||
| Anti HGV IgG | Imunoglobuline G către proteinele virusului hepatitei G | Infecţie acută sau anterior suportată cu virusul hepatitei G |
| Anti HGV IgM | Imunoglobuline precoce din clasa IgM către proteinele virusului hepatitei G | Infecţie acută cu virusul hepatitei G |
Volumul recomandat de evaluare diagnostică înainte de vaccinare:
Înainte de efectuarea vaccinării contra hepatitei virale B se recomandă de determinat următorii indici serologici:
- HВsAg
- HВs-Ab
- НВсor-Ab
Determinarea titrului înalt al anticorpilor anti-HВs ne informează despre o infecţie hepatică virală B deja suportată, prezenţa unei imunităţi active şi lipsa necesităţii în vaccinare. Determinarea HbsAg şi anticorpilor anti-Нbсore în sângele pacientului indică prezenţa infecţiei virale cronice B şi astfel necesitatea procedeului de vaccinare trebuie să fie apreciată în mod individual.
Referinţă: USAID, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. Diagnosticul de laborator al Hepatitelor virale B, C si D.- Instrucţiuni metodice, 2007
La pacienţii cu rezultatele negative ale testării pentru prezenţa viruşilor hepatitei А, В, С şi D este necesar de exclus hepatitele cauzate de viruşii Epstein-Barr şi citomegalovirus:
- CMV IgG
- CMV IgM
- EBV Early Antigen IgG
- EBV Nuclear Antigen IgG
- EBV VCA IgG (antigenul de capsidă)
- Epstein Barr Virus VCA IgM (antigenul de capsidă)