Glomerulopatiile cronice şi rapid progresive sunt cel mai frecvent secundare unei afecţiuni sistemice sau metabolice (ex. diabet zaharat), fie imunologice (ex. lupus eritematos de sistem). Cu toate că numărul pacienţilor cu glomerulopatii este semnificativ, de 5-10 ori mai mic ca numărul pacienţilor cu tubulopatii, ponderea acestei grupe nozologice creşte la pacienţii cu funcţie renală afectată şi poate atinge 70% din numărul total al pacienţilor dializaţi. Glomerulopatiile secundare de asemenea au o tendinţă mai pronunţată spre progresie spre IRC terminală în comparaţie cu glomerulopatiile primare. Determinarea factorului etiologic sau patogenetic principal în majoritatea cazurilor, oferă posibilitate de administrare a unui tratament etiologic sau patogenetic specific, care creşte semnificativ reuşita managementului. Manifestările clinice şi abordare diagnostică rămâne similară cu cele demonstrate pentru glomerulopatiile primare. Numai la etapa de diagnostic nozologic pozitiv există un număr de diferenţe evidente: este posibil de stabilit diagnosticul etiologic la marea majoritatea a pacienţilor şi, efectiv, de administrat un tratament patobenetic sau etiologic ţintit.

Rolul sumarului de urină şi analizei Neciporenko este similar cu cel citat pentru glomerulopatiile primare. Rezultatele acestor analize ajută în caracterizarea nefropatiei şi precizarea fazei evolutive (acutizare, remisiune).
Determinarea glicemiei este importantă pentru excluderea diabetului zaharat cu nefropatie diabetică secundară, în special la pacienţii din grupele de risc.
Ţinând cont de riscul evident de dezvoltare rapidă a insuficienţei renale cronice, la pacienţii cu nefropatiile secundare este important de determinat regulat nivelul de creatinină plasmatică.
În hemoleucogramă se studiază atent numărul absolut de eritrocite, leucocite şi trombocite, deoarece în mai multe procese imune se observă tendinţa spre pancitopenie, cauzată de un proces autoimun.
Creşterea VSH-ului, precum şi nivelul sporit de proteina C-reactivă reflectă prezenţa unei inflamaţii sistemice, iar monitorizarea ei în dinamică demonstrează eficacitatea tratamentului imunosupresor administrat.
Rezultatele pozitive de screening pentru anticorpii antinucleari (ANA) şi depistarea celulelor LE determină diagnosticul de lupus eritematos de sistem, care are opţiunile ei specifice de tratament.
Factorul reumatoid poate fi sporit într-un număr de patologii reumatice, fiind caracteristic pentru diferite variante de artrita reumatoidă.
Cu toate că HbSAg şi anti-HCV în sens direct reflectă prezenţa infecţiei hepatice, aceşti viruşi sun capabili să afecteze rinichii cu dezvoltarea glomerulopatiilor membranoase şi membrano-proliferative. Datorită incidenţei sporite în Republica Moldova a acestor patologii, ponderea lor în spectrul etiologic al glomerulopatiilor secundare este semnificativ şi excluderea lor este obligator la pacienţii cu sindromul nefrotic sau glomerulopatie mixtă, mai rar – la cei cu sindrom nefritic.
Determinarea prezenţei infecţiei HIV/SIDA este importantă la pacienţii cu glomerulopatii fără un factor etiologic sau precipitant (ex. utilizatori de droguri pe cale i.v.), deoarece la anumite grupe de risc ponderea HIV-nefropatii este destul de ridicată, întrecând plafonul de 30%.
Evaluarea nivelului CIC (complexe imune circulante) ajută în depistarea reacţiilor imunopatologice de tipul III, caracteristice pentru diferite glomerulopatii primare şi secundare.
CH-50 (activitatea hemolitică a complementului) precizează rolul acestui sistem în nefropatie diagnosticată şi oferă posibilitatea de a optimiza regimul de tratament.
Determinarea imunoglobulinelor IgA, IgM şi IgG ajută în precizarea patogenezei patologiei renale concomitente şi, astfel, contribuie la concretizarea regimului terapeutic optim. Valorile sporite ale imunoglobulinei E sunt caracteristice pentru stări alergice, precum şi pentru intoxicaţii medicamentoase.
Screening-ul anticorpilor către cardiolipină şi antifosfolipidice ajută în determinarea prezenţei sindromului antifosolipidic, asociat cu tromboze centrale şi periferice, precum şi cu avorturi spontane în termen mic. Trombozele venelor profunde ale picioarelor cresc evident riscul tromboemboliei pulmonare – unei complicaţii potenţial letale.
Screening-ul la anticorpii anti-ANCA (antigenii PR3, MPO) este important pentru o evaluare etiologică şi patogenetică a vasculitelor de sistem cu selectarea ulterioară a opţiunii eficiente de tratament imunosupresor.