TESTUL TOLERANȚEI LA GLUCOZĂ
Indicații:
Testul toleranței la glucoză este o metodă de laborator pentru determinarea dereglării toleranței la glucoză.
Dereglarea toleranței la glucoză este starea predecesoare apariției diabetului zaharat.
Testul toleranței la glucoză se efectuează în cazurile în care pacientul are predispoziții la boală: obezitate sau greutate excesivă, tensiune arterială crescută, nașterea unui copil mare, prezența diabetului la rude sau dacă analiza conținutului de glucoză în sânge are indicatori aflați între 5,7 și 6,9 µmol/l.
Pregătirea pentru cercetare
Timp de 3 zile înainte de investigație pacientul trebuie să aibă un regim alimentar obișnuit, moderat, care să includă consumul glucidelor într-o cantitate de 125-150 grame/zi, dacă nu se efectuează exerciții fizice intense.
Recoltarea sângelui poate fi efectuată pe stomacul gol, după 10-14 ore de la ultima masă. În acest timp nu se permite fumatul și consumul de alcool.
În timpul investigațiilor de 2 ore pacientul nu trebuie să fumeze, să se expună la frig și să fie relaxat.
Nu se recomandă efectuarea testului după operație, naștere, în prezența proceselor inflamatorii, a hepatitei, cirozei alcoolice a ficatului, a bolilor tractului gastro-intestinal, în timpul menstruației.
Până la începutul testului toleranței la glucoză este necesar să încetați procedurile curative și să nu consumați medicamente care conțin antidepresante, substanțe psihotrope, metode diuretice, cafeină, contraceptive, glucocorticoide, adrenalină, deoarece aceste preparate pot influența rezultatele testului și pot oferi un rezultat fals.
Rezultatele false sunt posibile și la disfuncțiile endocrine, hepatice, hipocaliemie.
Efectuarea investigației
Investigațiile se efectuează în consecutivitatea următoare:
· Se efectuează recoltarea sângelui pe stomac gol și se determină nivelul glucozei;
· Pacientului i se oferă un pahar de apă fiartă cu 75 grame de glucoză dizolvată;
· Se efectuează recoltarea repetată a sângelui cu determinarea concentrației de glucoză peste 60 și 120 de minute de la prima.
Se consideră normal nivelul mai mic de 7,8 µmol/l peste 2 ore.
Diapazonul indicatorilor dintre 7,8 și 11,0 se consideră o dereglare a toleranței la glucoză. Dacă indicatorii sunt mai mari de 11,0, acesta este un semn sigur de diabet zaharat.
Dereglarea toleranței la glucoză este considerată de către medici un simptom ascuns al bolii.
Diagnosticarea diabetului zaharat și a altor dereglări ale metabolismului glucidic
Scopul investigației de laborator în cazul suspectării diabetului este determinarea insuficienței absolute sau relative de insulină. Semnele biochimice de bază ale insuficienței de insulină sunt: nivelurile de glucoză pe stomacul gol și/sau după masă care depășesc semnificativ norma, apariția glucozei și a corpurilor cetonici în urină.
Rezultatele investigației de laborator permit determinarea unei diagnoze exacte, chiar și în lipsa simptomelor diabetului.
Criteriile de diagnosticare a dereglărilor metabolismului glucidic
|
Tipul dereglării |
Concentrația de glucoză, µmol/l |
|
|
Plasma din vene |
Sânge capilar integral |
|
|
Dereglarea glucozei bazale |
||
|
Glicemia pe stomacul gol |
6,1-7,0 |
5,6-6,1 |
|
Glicemia după test |
< 7,8 |
|
|
Dereglarea toleranței la glucoză |
||
|
Glicemia pe stomacul gol |
< 7 |
< 6,1 |
|
Glicemia după test |
7,8-11,1 |
< 11,1 |
|
Diabet zaharat |
||
|
Glicemia pe stomacul gol |
≥ 7,0 |
≥ 6,1 |
|
Glicemia după test |
≥ 11,1 |
≥ 11,1 |
Pentru aprecierea rezultatelor testului pentru toleranța la glucoză, se determină 2 indicatori: coeficienții hiperglicemici și hipoglicemici.
Coeficientul hiperglicemic normal nu trebuie să depășească 1,7.
Coeficientul hipoglicemic normal nu trebuie să depășească 1,3.
Dacă bolnavului nu i se identifică dereglări ale toleranței la glucoză, dar valoarea ambilor coeficienți depășește norma, rezultatul testului se apreciază ca fiind „dubios”.
În acest caz, pacientului i se recomandă să treacă la o dietă slab-glucidică și să repete investigația peste un an.
Controlul eficienței terapiei diabetului
Testul pentru toleranța la glucoză poate fi efectuat la controlul complex al eficienței terapiei diabetului, care include următorii indicatori de laborator:
1. Aprecierea toleranței la glucoză
2. Hemoglobina glicozilată, HbA1c
Criteriile compensării diabetului zaharat
|
Indicatorul de laborator |
Criteriile compensării diabetului zaharat |
||
|
Optim |
satisfăcător |
nesatisfăcător |
|
|
Testul pentru toleranța la glucoză |
|||
|
Glucoza pe stomacul gol, µmol/l |
<6,0 |
6,0-7,0 |
>7,0 |
|
Glucoza după masă, µmol/l |
<7,8 |
7,8-9,0 |
>9,0 |
|
Hemoglobina glicozilată, % |
<6,5 |
6,5-7,5 |
>7,5 |
|
Colesterolul, µmol/l |
<4,8 |
4,8-6,0 |
>6,0 |
|
HDL- Cholesterol, µmol/l |
>1,2 |
1,0-1,2 |
<1,2 |
|
LDL- Cholesterol, µmol/l |
<3,0 |
3,0-4,0 |
>4,0 |
|
Triglicerides, µmol/l |
<1,7 |
1,7-2,2 |
>2,2 |
Traieste mai mult, traieste mai bine!
