Diabetul zaharat face parte din grupul afecțiunilor în care nivelul glucozei în sângele uman este crescut, comparativ cu nivelul unui om sănătos. Simptomele de bază sunt: setea crescută, micțiune frecventă, oboseală și infecții micotice care nu se pot trata. Poate avea loc și o pierdere inexplicabilă în greutate, scăderea vederii, înrăutățirea memoriei și alte probleme care sunt considerate, frecvent, schimbări caracteristice vârstei și nu sunt tratate. Diabetul este o dereglarea cronică severă a metabolismului. Dacă nu se controlează sau nu se tratează corespunzător, bolnavul de diabet poate deveni invalid sau muri prematur. Complicațiile de bază sunt bolile cardio-vasculare, insuficiența renală, ulcerul și cangrena picioarelor, scăderea vederii, coma diabetică.
Diabetul de dezvoltă din
cauză că pancreasul produce insuficientă insulină sau celulele organismului îți
pierd sensibilitatea față de acțiunea acesteia.
Diabet zaharat de tip 1: o afecțiune severă în care celulele-beta ale pancreasului își
pierd capacitatea de a produce insulină. Sistemul imunitar le atacă în mod
greșit, considerându-le străine. Diabetul de tip 1 se mai numește și
insulino-dependent. Cauzele sale concrete nu sunt cunoscute. Premisa apariției
acestuia poate fi, deseori, o infecție virală. Insulina este un hormon necesar
celulelor pentru a asimila zahărul, produs de celulele beta. Zahărul în sânge
crește din cauza insuficienței de insulină. Apar simptome caracteristice: sete,
slăbire inexplicabilă, slăbiciune, chiar și comă. Adevărata problemă a
diabetului zaharat de tip 1 nu sunt simptomele severe, ci complicațiile
cronice. Diabetul lezează rinichii, ochii, vasele sanguine ale picioarelor și
întreg sistemul cardio-vascular. Această afecțiune apare, de regulă, până la
vârsta de 35 de ani. Cu cât mai târziu apare, cu atât mai ușor decurge boala. Tratamentul
diabetului de tip 1 sunt dieta corespunzătoare, injecțiile de insulină și
activitatea fizică.
De diabet de tip 1 suferă doar 5-10% dintre toți bolnavii cu metabolism dereglat al glucozei. Restul 90-95% au diabet zaharat de tip 2 care se controlează mult mai ușor. Bolnavilor de diabet de tip 1 le sunt indispensabile injecțiile cu insulină, altfel pot deceda.
Simptomele diabetului de tip 1:
· Sete puternică;
· Uscăciune în gură;
· Necesitate frecventă de a urina, mai ales noaptea;
· Transpirații nocturne;
· Senzația permanentă de foame și slăbire inexplicabilă;
· Iritabilitate, isterie, fluctuații ale stării emoționale;
· Oboseală, slăbiciune;
· Dereglări ale vederii;
· La femei – infecții micotice vaginale (candidoză) care se tratează greu.
Din păcate, în majoritatea cazurilor bolnavii de diabet de tip 1 și apropiații lor ignoră simptomele enumerate mai sus până nu apare cetoacidoza. Aceasta este o complicație severă care necesită ajutor medical urgent.
Simptomele cetoacidozei diabetice sunt:
· Piele uscată;
· Respirare frecventă;
· Miros de acetonă din gură;
· Apatie și pierderea cunoștinței;
· Greață și vomă.
Cauzele diabetului de tip 1
Cauzele diabetului de tip 1 nu sunt cunoscute nici până în prezent. Sunt efectuate cercetări pentru a le determina și a crea metode de profilaxie. Dar savanții încă nu se pot lăuda cu rezultate în acest sens. Metode eficiente de profilaxie a diabetului de tip 1 nu au fost încă descoperite. Predispoziția spre acest tip de diabet este ereditară, dar riscul pentru copil nu este mare.
De multe ori diabetul de tip 1 se dezvoltă după ce omul a suferit de o infecție virală. Virusul de rubeolă poate fi una dintre premisele pentru ca sistemul imunitar să atace celulele beta ale pancreasului. Totuși, o foarte mică parte dintre oamenii care au fost bolnavi de rubeolă se pot îmbolnăvi de diabet zaharat de tip 1. Un rol decisiv îl are, totuși, factorul genetic.
Gemenii monozigoți au gene absolut identice. Dacă unul dintre ei se îmbolnăvește de diabet zaharat de tip 1, atunci riscul ca celălalt să se îmbolnăvească constituie 30-35%, dar nu 100%. Ceea ce înseamnă că riscul de îmbolnăvire depinde și de mediul ambiant. Spre exemplu, în Finlanda diabetul zaharat de tip 1 este foarte răspândit. Încă nu sunt cunoscute cauzele acestui fapt.
Diagnosticarea diabetului de tip 1
Pentru diagnosticarea diabetului de tip 1 este nevoie să vă verificați zahărul prin următoarele metode:
· Analiza sângelui pe stomacul gol;
· Testul de două ore pentru toleranța la glucoză;
· Analiza pentru hemoglobina glicozilată.
Rezultatele care arată ca persoana are diabet sunt:
· Un nivel mai mare de 7,0 µmol/l sau mai mult;
· La efectuarea testului de 2 ore la toleranța la glucoză rezultatul obținut este de 11,1 µmol/l sau mai mult;
· Zahărul în sânge la verificarea întâmplătoare este de 11, 1 µmol/l sau mai mult și sunt prezente simptomele diabetului;
· Hemoglobina glicozilată HbA1C constituie 6,5% sau mai mult.
Este suficientă întrunirea măcar a unei dintre caracteristicile de mai sus pentru a suspecta în mod sigur prezența diabetului zaharat. Analiza sângelui pe stomacul gol este mai puțin sensibilă decât celelalte. Testul de 2 ore pentru toleranța la glucoză este incomod pentru că ia mult timp și sângele se recoltează de câteva ori. Analiza hemoglobinei glicozilate este comodă și veridică, efectuându-se pentru diagnosticare, precum și pentru a controla eficacitatea terapiei. Dacă aveți un glucometru acasă, măsurați-vă nivelul de zahăr fără a merge în laborator. Dacă rezultatul este mai mare de 11, 1 µmol/l, atunci cu siguranță aveți diabet.
Din cauza deficitului de insulină celulele nu pot asimila glucoza și încep să consume lipide. În urma acesteia se formează multe produse nocive – corpi cetonici. Ei produc mirosul de acetonă din gură și acidoza – dereglarea echilibrului acido-bazic din organism. Cetoacidoza diabetică este o complicație severă, periculoasă și necesită ajutor medica urgent. Simptomele sale au fost enumerate mai sus. Este de dorit să identificați cât mai devreme boala și să începeți tratamentul diabetului pentru ca cetoacidoza să nu se dezvolte.
Controlul diabetului de tip 1
Tratamentul diabetului de tip 1 presupune injectarea insulinei, o dietă corectă și activitatea fizică regulată. Pacienții care au greutate corporală excesivă și doze zilnice mari de insulină pot administra pastile cu substanța activă metformină. Dar medicamentele au un rol nesemnificativ în controlul diabetului de tip 1, comparativ cu dieta, insulina și mișcarea fizică.
Bolnavii caută activ metode noi de tratament – transplant de celule beta, pancreas artificial, terapie genetică, celule stem. Poate că aceste metode vor permite renunțarea la injecțiile de insulină. Se efectuează cercetări, dar nu s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul tratării diabetului zaharat. Metoda de bază rămâne vechea insulină. Pentru a controla foarte bine diabetul , este nevoie de cercetarea diferitelor aspecte. În primul rând, ce produse cresc glicemia în sânge și ce produse n-o fac pentru a calcula dozele potrivite de insulină.
Scopurile terapiei diabetului de tip 1:
· Menținerea nivelul de zahăr în sânge cât mai aproape de indicatorii normali;
· Controlul tensiunii arteriale și a altor factori riscanți pentru sistemul cardio-vascular. În particular, rezultate optime la analiza colesterolului bun și rău, proteinei C-reactive.
· Dacă apar complicații diabetice, atunci acestea trebuie determinate cât mai devreme pentru că tratamentul serios, început la timp, poate frâna sau chiar preveni dezvoltarea complicațiilor.
Cu cât este mai aproape nivelul glucozei de normă, cu atât riscul complicațiilor sistemului cardio-vascular, a rinichilor, vederii, picioarelor este mai mic. Acest lucru pare evident, însă, cu ceva timp în urmă, comunitatea medicală credea altceva. Medicii nu vedeau necesitatea scăderii nivelului glucozei la bolnavii de diabet. Doar la mijlocul anilor 1980 rezultatele cercetării DCCT – Diabetes Control and Complication Tiral i-au convins de aceasta. Dacă se controlează nivelul de zahăr în sânge, dezvoltarea neuropatiei diabetice poate fi frânată cu mai mult de 65%, iar riscul atacului de cord scăzut cu 35%.
Bolnavii care au participat la cercetarea DCCT au urmat o dietă tradițională, echilibrată. Această dietă presupune o cantitate mare de glucide care sunt nocive diabeticilor. Nivelul glucidelor consumate trebuie scăzut drastic. Datorită acestui mod de viață, riscul complicațiilor vasculare scade aproape total. Oamenii de diabet de tip 1 pot trăi până la adânci bătrâneți, păstrându-și sănătatea. Pentru asta, însă, este nevoie de respectarea strictă a regimului.
