Sindromul metabolic cuprinde complexul de dereglări metabolice, hormonale şi clinice, care reprezintă factorul de risc pentru dezvoltarea maladiilor cardiovasculare, cu baza patogenetică sub formă de rezistenţă la insulină şi hiperinsulinemia compensatorie. Toate manifestările sindromului metabolic sunt condiţionate de insulinorezistenţă şi hiperinsulinemie sistemică asociată. Prognosticul este nefavorabil. Mortalitatea pacienţilor cu sindrom metabolic din cauza bolii ischemice a cordului este de 23 de ori mai înaltă în comparaţie cu populaţia generală.

Componentele de bază a sindromului metabolic:

• Obezitate centrală (abdomino-viscerală)
• Insulinorezistenţă şi hiperinsulinemie
• Dislipidemia (triada lipidică)
• Hipertensiunea arterială
• Dereglările toleranţei către glucoză/ diabetul zaharat de tip II
• Ateroscleroza precoce şi boala ischemică a cordului
• Tulburările hemostazei
• Hiperurichemie şi gută
• Microalbuminurie
• Hiperandrogenie

Practic toate componentele ale sindromului metabolic reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea maladiilor cardiovasculare, iar combinaţia lor creşte semnificativ progresia maladiei. Este clar că nu toate componentele sindromului metabolic se manifestă simultan. Fenotipul sindromului metabolic depinde de interacţiunea factorilor genetici şi exogeni. Combinaţia componentelor izolate poate fi privită în cadrul sindromului metabolic pe fondal de insulinorezistenţă. Insulinorezistenţa şi hiperinsulinemia sunt factorii de bază care condiţionează dezvoltarea diabetului zaharat de tip II, în special la persoane cu predispoziţie genetică (prezentare mai detaliată în compartimentul Diagnosticul molecular şi genetic).

Dislipidemia la pacienţii cu obezitate centrală (abdomino-viscerală):

• Nivelul crescut a acizilor graşi liberi
• Hipertrigliceridemie
• Reducerea nivelului de colesterol HDL
• Majorarea nivelului de colesterol LDL
• Sporirea nivelului apoproteinei B
• Majorarea raportului colesterol LDL/colesterol HDL
• Ridicarea postprandială semnificativă a nivelului de lipoproteine, bogate în trigliceride

Triada lipidică reprezintă manifestarea cea mai frecventă a dislipidemiei la pacienţii cu sindrom metabolic. Triada lipidică include: hipertrigliceridemiea, majorarea fracţiei de lipoproteine cu masă moleculară joasă şi nivelul redus al HDL colesterolului. Prezenţa acestei triade la pacienţii cu diabetul zaharat de tip II creşte riscul bolii ischemice a cordului de 35 de ori.

Dereglările hormonale la pacienţii cu obezitatea centrală (viscero-abdominală):

• Nivelul crescut de cortizol
• Concentraţia sporită de testosteron şi dehidroandrostendion la femei
• Nivelul redus de progesteron la femei
• Concentraţia redusă de testosteron la bărbaţi
• Nivelul redus de somatotropină
• Hiperinsulinemia
• Concentraţia sporită de norepinefrină

Criteriile diagnostice ale sindromului metabolic
Morbiditatea cu sindromul metabolic variază atât într-o populaţie, cât şi între diferite populaţii, fiind suplimentar influenţată de criteriile diagnostice utilizate. Incidenţa sindromului metabolic creşte cu vârsta şi depinde de sex.

Incidenţa sindromului metabolic depinde de criteriile diagnostice utilizate. Criteriile diagnostice ale sindromului metabolic

Criteriul	World Health Organisation (WHO)	National Cholesterol Education Program (NSEP)	International Diabetes Federation (IDF)
	Hiprglicemia / insulinorezistenţa + 2 sau mai multe criterii	Trei sau mai multe criterii	Obezitate abdominală +  2 sau mai multe criterii
Obezitatea abdominală	CA/CF > 0,9 (bărbaţi) > 0,85 (femei)	CA (europenii): ≥ 102 cm (bărbaţi) ≥ 88 cm (femei) CA (asiaticii): ≥ 90 cm (bărbaţi) ≥ 80 cm (femei)	CA (arabii): ≥ 94 cm (bărbaţi) ≥ 80 cm (femei) CA (Africa de Sud, China, America Centrală şi de Sud): ≥ 90 cm (bărbaţi) ≥ 80 cm (femei)
Hiperglicemia	Insulinorezistenţa: diabetul zaharat, dereglările toleranţei la glucoză	Glicemia a jeun ≥ 5,6 mmol/l	Glicemia ≥ 5,6 mmol/l sau diabetul zaharat de tip II
Dislipidemia	ТГ ≥1,7 mmol/l Colesterolul HDL: ≤ 0,9 mmol/l (bărbaţi) ≤1,0 mmol/l (femei)	TG ≥1,7 mmol/l sau tratamentul hipertrigliceridemiei Colesterolul HDL: ≤ 1,0 mmol/l (bărbaţi) ≤1,3 mmol/l (femei) sau tratamentul hipercolesterinemiei	TG ≥1,7 mmol/l sau tratamentul hipertrigliceridemiei Colesterolul HDL: ≤ 1,0 mmol/l (bărbaţi) ≤1,3 mmol/l (femei) sau tratamentul hipercolesterinemiei
Tensiunea arterială	> 140/90 mm Hg	> 130/85 mm Hg sau corecţia medicamentoasă a HTA	> 130/85 mm Hg sau corecţia medicamentoasă a HTA
Altele	Microalbuminuria  > 20 mcg/min

 

Cu toate că sindromul metabolic se caracterizează, în primul rând, prin insulinorezistenţă, numai WHO şi EGIR includ acest semn în criteriile diagnostice ale sindromului metabolic şi numai IFD include circumferința abdominală în criteriile obligatorii.

Actualmente nu există o definiţie unanim acceptată a sindromului metabolic. Există un număr mare de similarităţi între aceşti criterii, dar există şi diferenţe între ele, care la prima vedere pot fi considerate unele superficiale. De exemplu,  obezitatea abdominală după WHO se determină reieşind din BMI > 30 kg/m² sau prin raportul circumferința abdominală/ circumferința femorală > 0,9, iar după criteriile NCEP circumferința abdominală trebuie să fie > 102 cm şi după criteriile diagnostice EGIR şi IDF – > 94 сm.

Metodele de diagnosticare a sindromului metabolic
Diagnosticarea sindromului metabolic constă în depistarea complexului de factori, combinaţia cărora este asociată cu un risc înalt de dezvoltare a maladiilor, cauzate de un proces aterosclerotic avansat. Scopul diagnosticului precoce este profilaxia timpurie a acestor patologii.

Diagnosticul precoce al sindromului metabolic poate fi realizat în caz de depistare a celor 3 variante ale lui cele mai răspândite:

• Obezitatea, hipertensiunea arterială şi hiperlipidemia moderată izolată
• Obezitatea, hipertensiunea arterială şi dislipidemia combinată
• Obezităţii abdominale, dereglărilor toleranţei la glucoză şi diabetului insulinoindependent.

Aceste triade diagnostice indică existenţa la pacient a modificărilor patologice metabolice profunde, cu risc înalt al complicaţiilor aterosclerotice şi trombotice.

Criteriile cantitative ale sindromului metabolic:

• Combinaţia HTA (TA >140/90 mmHg) cu obezitatea, chiar uşoară (BMI 25-30 kg/m² şi CA peste 94 cm la bărbaţi şi peste 80 cm la femei, ceea ce indică caracterul central al obezităţii), sau cu o obezitate evidentă (BMI ≥ 30 kg/m²) sau cu cel puţin una din manifestările  hiperlipidemiei izolate (colesterolul seric peste 5.0 mmol/l sau nivelul trigliceridelor peste 2.0 mmol/l).
• Combinaţia obezităţii (BMI>25 kg/m²) cu HTA şi dislipidemia combinată (colesterolul ≥5.0 mmol/l, trigliceride  ≥2.0 mmol/l; HDL colesterol ≤ 1.0 mmol/l).
• Combinaţia diabetului zaharat insulinoindependent sau dereglărilor toleranţei la glucoză şi obezităţii abdominale.
• La pacienţii cu sindromul metabolic trebuie să fiu obligatoriu investigate:
• Cercetarea serului sangvin pentru precizarea nivelului de colesterol, trigliceride, HDL şi LDL colesterol.
• Testul de toleranţă la glucoză şi aprecierea riscului sumar al bolii ischemice a cordului prin intermediul programelor şi tabelelor existente.
• Insulinorezistenţa poate fi relativ uşor apreciată prin calcularea raportului dintre glicemia (în mg/dl) şi nivelul de insulină (în mcU/ml) în serul pacientului a jeun. Valorile <6.0 sunt caracteristice pentru stare de insulinorezistenţă, având sensibilitatea 71%.

Monitorizarea TA
Modificările patologice ale fiecărui factor, care intră în sindromul metabolic pot fi limitate, dar combinaţia indicilor chiar neînsemnat modificaţi patologic, evidenţiază dereglarea lanţului proceselor metabolice, care contribuie la dezvoltarea şi progresarea aterosclerozei.

Grupele de risc sporit pentru dezvoltarea sindromului metabolic:

• Pacienţii cu boala ischemică a cordului sau altă complicaţie a aterosclerozei
• Pacienţii cu insulinorezistenţă, dereglările toleranţei la glucoză sau diabetul zaharat insulinoindependent
• Persoanele aparent sănătoase, cu una din 3 combinaţii de risc pentru dezvoltarea sindromului metabolic
• Rudele apropiate a persoanelor cu dezvoltarea precoce a complicaţiilor aterosclerotice (până la 55 de ani la bărbaţi şi până la 65 de ani la femei)

Nivelul lipidelor în sânge care reflectă riscul dezvoltării cardiopatiei ischemice şi pancreatitei la adulţi

Indicator, mmol/l	Valori de referinţă	Valorile de frontieră a riscului CPI	Riscul înalt al CPI	Riscul înalt al pancreatitei
Colesterolul total	<5,2	5,2 – 6,2	>6,2	–
Colesterolul LDL	<3,4	3,4 – 4,1	>4,1	–
Colesterolul HDL	>1,6	–	<0,9	–
Trigliceride	<1,7	1,7-4,5	>4,5	>11,3
Raportul colesterolul total/ colesterolul HDL	<5,0	5,0 – 6,0	>6,0	–