Cel mai frecvent dereglările funcţiei sistemului simpatoadrenal sunt cauzate de tumori, care produc catecolamine.

Tumorile cromafine
Cromafinom (benign şi malign), feocromocitom, feocromoblastom sunt denumirile sinonime ale neoplaziilor, care se dezvoltă din celule, amplasate în stratul medular al suprarenalelor, ganglii şi paraganglii simpatici. La adulţi cel mai frecvent se întâlneşte feocromocitom, care se dezvoltă din celulele cromafine. În 90% din cazuri, tumoarea se localizează în stratul medular al suprarenalelor, iar în 10% din cazuri – în afara acestor glande. În 10% din cazuri, tumoarea este ereditară, în 10% este bilaterală şi în 10% se observă transformare neoplazică. În cazul tumorilor cromafine ale suprarenalelor şi cu localizare extrasuprarenală în sânge sunt secretate cantităţi enorme ale epinefrinei şi norepinefrinei. Secundar se dezvoltă crizele hipertensive pe fondalul  arteriale normale (forma paroxismală); hipertensiunea arterială stabilă înaltă cu epizoade de o creştere suplimentară a valorilor tensionale (forma mixtă); hipertensiunea arterială înaltă permanentă, fără crize. Starea funcţională a sistemului simpatoadrenal este evaluată printr-un spectru de analize de laborator: testarea epinefrinei şi norepinefrinei în sânge şi urină, metanefrinei, normetanefrinei, acizilor vanililamigdalic şi gomvanilinic în urină. Aproximativ unul din 200 de pacienţi cu hipertensiunea arterială suferă de feocromocitom. Este important de menţionat că modificările patologice în testele de laborator se dezvoltă în cazul tumorilor cu dimensiuni de peste 5 cm în diametru şi cu o masă de peste 5-100 gr. În legătură cu faptul că celulele cromafine fac parte din sistemul APUD, ele în caz de o transformare tumorală sunt capabile să secrete serotonina, polipetida vasoactivă intestinală, ACTH, KT etc. Diversitatea substanţelor sintetizate explică tabloul clinic diferit al maladiei (feocromocitomului).

Norepinefrină şi epinefrină
Nu există o corelaţi directă între dimensiunile tumorale şi nivelul catecolaminelor şi tabloul clinic. Concentraţia catecolaminelor în ser poate supranivela valorile normale de 10-100 de ori. Tumorile mici pot sintetiza şi secreta în sânge volumul mare de catecolamine, iar tumorile mari pot metaboliza catecolamine în ţesutul propriu şi secretează numai o parte limitată.  Majoritatea feocromocitomelor secretă în primul rând norepinefrină şi mai puţin – epinfrină. Dacă în repaos concentraţia catecolaminelor este peste 2000 mcg/l, atunci cu mare probabilitate pacientul suferă de feocromocitom. Valorile între 550 şi 2000 mcg/l sunt suspecte privind prezenţa tumorii şi solicită efectuarea investigaţiilor suplimentare. În cazuri dubioase este necesar de efectuat o probă cu clofelină, cu determinare consecutivă a nivelului de norepinferină în sânge. În esenţă: clonidina este capabilă să reducă tonusul sistemului simpatic cu reducerea ulterioară a nivelului de norepinefrină. Sângele este colectat de 2 ori: prima dată pe nemâncate (a jeun) şi repetat, peste 3 ore după administrare perorală a 0,3 mg de clofelină (clonidină). La pacienţii cu feocromocitom, nivelul norepinefrinei după administrarea medicamentului nu se schimbă în mod semnificativ sau scade cu mai puţin de 50% faţă de cel original, iar la persoanele sănătoase sau cu hipertensiunea arterială de altă natură, reducerea concentraţiei norepinefrinei este mai mult de 50% faţă de nivel iniţial. Este important de menţionat că în caz de feocromocitom, localizat în glandele suprarenale, în sânge creşte concentraţia ambilor marcheri (atât epinefrinei, cât şi norepinefrinei), iar în caz de formă extrasuprarenală se ridică în special concentraţia norepinefrinei.

Determinarea epinefrinei şi norepinefrinei în urină
La pacienţii cu funcţia renală normală evaluarea excreţiei nictemerale cu urină este o metodă adecvată de apreciere a stării sistemului simpatoadrenal. Urina se acumulează timp de 24 de ore. Valorile de referinţă a eliminării nictemerale a catecolaminelor sunt: epinefrina – până la 20 mcg/24 ore şi norepinefrina – până la 90 mcg/24 ore. Înainte de colectarea urinei este necesar de exclus un număr de produse alimentare: banane, ananase, brânză, ceai tare şi alte produse care conţin vanilină. Se exclud tetraciclinele, chinina, chinidina, aldomet, rezerpina, diazepamul, melipramina, eleniumul, psihotropele tiazinice, adrenoblocantele şi inhibitorii MAO. Este necesar repaosul fizic şi emoţional. În caz de stres sau o hipoglicemie nesemnificativă se determină o creştere de 10 ori a concentraţiei epinefrinei în ser. Luând în considerare faptul că catecolaminele se elimină rapid din plasmă, este preferabilă determinarea lor în urină. Majorarea eliminării catecolaminelor cu urină se depistează în caz de maladii asociate cu sindromul algic evident, dereglările somnului, excitaţie psiho-motorie; după crizele hipertensive, în perioada acută a infarctului de miocard, după accese de angor pectoral; la pacienţii cu hepatite şi ciroze hepatice; în acutizările ulcerului gastric şi duodenal; după accesele astmului bronhic; după administrarea insulinei, ACTH şi cortiuonei; în timpul zborului la piloţi şi pasagerii avioanelor. În caz de feocromocitom concentraţia catecolaminelor în urină poate fi crescută de zeci de ori. Eliminarea nictemerală a epinderinei poate atinge 1000 mcg/zi, epinefrinei – peste 750 mcg/zi. Sensibilitatea determinării epinefrinei în urină poate atinge 82%, iar specificitatea – 95% în caz de diagnosticare a feocromocitomului. Sensibilitatea determinării în urină a norepinefrinei este la nivel de 82-100% şi specificitatea – 98% corespunzător. Feocromocitom la 95% din pacienţi poate fi diagnosticată în baza determinării combinate a catecolaminelor şi acidului vanililamigdalic în urină. În caz de neuroblastom şi ganglioneuroblastom concentraţia noepinefrinei în urină este semnificativ sporită în urină, iar concentraţia epinefrinei se află în limitele normei.