Gastrita autoimună (GA) reprezintă varianta gastritei cronice de tipul A. Incidenţa ei este cu mult inferioară în comparaţie cu gastrita cronică asociată cu infecţie cu H. Pylori şi de obicei se asociază cu anemie В₁₂-deficitară, mai rar cu boala Addison, hipoparatireoză şi tireoidita Hashimoto. Elaborarea autoanticorpilor către celulele parietale şi factorul intern, reprezintă cauza principală al atrofiei rapide a mucoasei gastrice. Manifestarea clinică principală a gastritei autoimune includ achilia, iar morfologic se determină o atrofie evidentă a glandelor fundale cu dezvoltarea metaplaziei intestinale. În consecinţă, se dezvoltă deficitul factorului intern, elaborat de către celulele parietale. Astfel, se dezvoltă deficitul absorbţiei vitaminei В₁₂ şi dezvoltarea anemiei pernicioase. Dezvoltarea aclorhidriei este condiţionată de anticorpii către H⁺-K⁺-ATF, care asigură funcţia pompei protonice în procesul secreţiei acidului clorhidric.

Interpretarea rezultatelor determinării autoanticorpilor

Anticorpii către celule parietale (ACP)
ACP reprezintă autoanticorpii către microzomii şi suprafaţa celulară a celulelor parietale. ACP sunt prezente la circa 90% din pacienţii cu gastrită autoimună şi anemie pernicioasă, la 50% din pacienţi cu gastrită autoimună fără anemie pernicioasă şi la 33% pacienţi cu tireoidita Hashimoto. Titrul autoanticorpilor corelează cu gradul atrofiei mucoasei stomacale.

Anticorpii către factorul intern (AIF)
Factorul intern este o proteină, care este elaborată de celulele parietale ale stomacului şi care asigură absorbţia vitaminei В₁₂ (ciancobalaminei) din alimente de proveniență animalieră. Deficitul lui duce la dezvoltarea anemiei macrocitare şi degenerarea fibrelor nervoase. AIF blochează legarea vitaminei В₁₂ cu factorul intern şi preîntâmpină absorbţia lui ulterioară. În caz de diagnosticare a anemiei pernicioase, în calitate de valori-limită se utilizează nivelul AIF peste 6 U/l. Până la 60% din pacienţii cu anemie pernicioasă au un nivel sporit al AIF în asociere cu un nivel redus ale vitaminei В₁₂, ceea ce cu un grad înalt de veridicitate confirmă diagnosticul anemiei pernicioase. În acelaşi timp, absenţa AIF nu poate servi drept dovadă principală pentru respingerea acestui diagnostic.