Cancerul pancreatic actualmente reprezintă o patologie oncologică cu prognostic nefavorabil, cu mortalitatea de circa 90% în primul an după diagnosticare. La circa 80% din pacienţi cu cancer pancreatic, la momentul stabilirii diagnosticului prin intermediul metodelor imagistice, se determină metastazele regionale şi la distanţă. Această particularitate este consecinţa evoluţiei oligosimptomatice, treptate a cancerului pancreatic, care decurge sub masca pancreatitei cronice, colecistitei cronice sau colelitiazei cu iritaţie secundară a zonei hepatobiliare şi pancreatice.
În diagnosticul diferenţial pancreatitei cronice şi cancerului pancreatic este utilizat un număr de oncomarcheri şi analize biochimice. Concentraţia lactoferinei este sporită la pacienţii cu pancreatită cronică şi nu se modifică la pacienţii cu cancer pancreatic. Antigenul carbohidrat СА 19-9 este oncomarcherul cel mai frecvent utilizat în diagnosticarea cancerului pancreatic.
СА 19-9 reprezintă o glicoproteină, care la adulţi se manifestă ca marcherul epiteliului glandular al majorităţii organelor interne, precum şi produsul secreţiei acestor celule. Acest antigen este codat de o genă, care lipseşte la 7-10% din populaţie. Corespunzător,  la un astfel de număr de oameni genetic lipseşte capacitatea de sintetizare a СА 19-9. Trebuie de ţinut cont de ultimul fapt în evaluarea pacienţilor. Valorile de referinţă ale СА 19-9 în serul sanguin sunt până la 37 UI/ml. Acest factor se elimină exclusiv cu bilă şi astfel chiar o colestază clinic nesemnificativă poate fi considerată cauza unei creşterii semnificative ale acestui antigen în sânge. De asemenea, poate creşte de la 100 până la 500 UI/ml în caz de maladii benigne şi inflamatorii ale tractului gastrointestinal (în 50% din cazuri de pancreatită) şi ficatului (hepatita, ciroza), în cadrul mucoviscidozei şi maladiilor inflamatorii ale bazinului mic la femei (în 25% din cazuri de endometrioză şi miomul uterin). La aceste grupe de pacienţi, СА 19-9 poate fi utilizat ca marcherul eficacităţii tratamentului acestor maladii. În calitate de oncomarcher, CA 19-9 are sensibilitatea egală cu 82% în caz de carcinom pancreatic. Nivelul mai mare de 10.000 UI/ml ne vorbeşte despre existenţa metastazelor la distanţă. Evaluarea concentraţiei CA 19-9 în dinamică, oferă informaţii preţioase privind evaluarea eficacităţii tratamentului chirurgical şi determinării prognosticului pacientului. Nivelul moderat sporit al СА 19-9 (64-690 UI/ml) corespunde duratei așteptate a vieţii, în medie egală cu 17 luni, iar în caz de nivelul 75-24.000 UI/ml – 4 luni. Schema monitorizării СА 19-9 după intervenţia chirurgicală radicală presupune determinarea marcherului în fiecare lună în prima jumătate de an postoperatoriu, apoi fiecare 2 luni până la 2 ani după tratamentul chirurgical şi o dată în 6 luni continuu.
СА 242 reprezintă oncomarcherul nou pentru diagnosticarea şi evaluarea eficacităţii tratamentului cancerului pancreatic. Sensibilitatea acestui marcher este superioară în comparaţie cu СА 19-9 indiferent de stadiul maladiei (ex. în stadiul I după Dukes sensibilitatea constituie 41 versus 29% corespunzător). СЕА (antigenul carcinoembrionar) la pacienţii cu cancerul pancreatic are sensibilitatea 64%, iar specificitatea – 33%. La pacienţii cu pancreatita cronică nu se exclude majorarea acestui indice, dar creşterea CEA nu supranivelează 10 ng/ml (valorile normale: până la 5 ng/ml). СА-125 se utilizează ca marcher adiţional în diagnosticul complex al cancerului pancreatic.