Majoritatea cazurilor de cancer testicular (95%) se produc din epiteliul germinativ. Tumorile germinative se divizează în 3 variante de bază:

• Seminom
• Tumorile non-seminomice
• Tumorile stromale

Seminome constituie circa 40% din tumorile germinative. Cel mai frecvent aceste tumori sunt unilaterale şi se manifestă prin majorarea indoloră în volum al unui din testicule. Creşterea seminomelor este încetă, nu se metastazează şi cel mai frecvent se întâlnesc în vârstă de peste 65 de ani. În evaluarea anamnesticului pacientului pe prim plan se analizează următorii factori de risc: prezenţa tumorii testiculului controlateral în anamnestic, criptorhidia (chiar după o corecţie chirurgicală precedentă) şi tumorile testiculare la rudele de prim grad, în special la tatăl şi fraţii. Procedeele diagnostice obligatorii includ palpaţia, determinarea AFP şi β-CGH. Este extrem de important de determinat anume nivelul β-subunităţii CGH, deoarece valorile sporite ale CGH pot fi fals-pozitive.
Nivelul lactatdehidrogenazei (LDH) este un factor pronostic important şi trebuie să fie apreciat înainte de iniţierea terapiei antitumorale. Enolaza neuronală specifică (NSE) şi fosfataza alcalină placentară uneori oferă informaţie suplimentară privind eficacitatea tratamentului şi monitorizarea pacienţilor cu seminome răspândite. Însă, determinarea acestor enzime nu este obligatorie. Informativitatea fosfatazei alcaline placentare este cu mult redusă la fumători.

Diagnosticarea şi stadializarea tumorilor testiculare germinogene

Marcherii obligatorii: Seminom/ non-seminom => AFP, β-CGH; Procesul răspândit => LDH în asociere cu AFP şi β-CGH.

Marcherii suplimentari: Seminomul => РАР, NSE.

Fertilitatea (determinarea este facultativă): Testosteronul total, hormonul luteinizant, hormonul foliculostimulant, spermogramă

 

Creşterea nivelului oncomarcherilor la începutul terapiei, precum şi diminuarea lor încetinită pe parcursul administrării remediilor chimioterapeutice este greu de interpretat. În cazul reducerii încetinite a valorilor marcherilor oncologici pe fondalul unui rezultat local adecvat, apreciat radiologic, se recomandă efectuarea chimioterapiei complete, 3-4 cure în funcţie de prognoza după EGCCCG. Independent de rezultatele studiului imagistic, în caz de majorare a valorilor oncomarcherilor, este necesar de iniţiat tratamentul cu preparate chimioterapeutice de linia a doua.
Este extrem de important de determinat nivelul marcherilor oncologici înainte de fiecare cură chimioterapeutică. Altfel, creşterea lor cauzată de destrucția tumorală sub acţiunea agenţilor chimioterapeutici va fi percepută ca progresia procesului neoplazic. Monitorizarea frecventă se recomandă în caz de valorile puţin ridicate de marcherii oncologici după 4 cure de ВЕР sau VIP. Tumoarea reziduală trebuie să fie înlăturată în măsura posibilităţilor. Chimioterapia se începe după o creştere susţinută a marcherilor oncologici.
Evaluarea nivelului de marcheri oncologici este obligatorie înainte de orice cură chimioterapeutică. Sindromul “teratomei mature în creştere” se caracterizează prin apariţia metastazelor pe fondalul micşorării nivelului marcherilor oncologici. La astfel de pacienţi se recomandă finalizarea programei chimioterapeutice complete cu înlăturarea ulterioară a tumorii reziduale. Numai în caz de o creştere foarte rapidă, intervenţia chirurgicală radicală se efectuează înainte de finalizarea curei chimioterapeutice de inducţie.
După finalizarea chimioterapiei de primă linie înlăturarea tumorii restante este indicată pacienţilor cu valori puţin ridicate ale oncomarcherilor. Chimioterapia recidivei se efectuează în baza majorării nivelului de marcheri oncologici după finalizarea chimioterapiei de primă linie.

European Germ Cell Cancer Consensus Group (EGCCCG)