Cum de diagnosticat corect sindromul DAV?
Deficitul vârstnic de androgeni se manifestă prin semne şi simptome ce reflectă deficitul de testosteron. Hipogonadismul se manifestă prin micşorarea libido-ului, disfuncţie erectilă, reducerea forţei musculare, majorarea volumului de ţesut gras la nivelul viscerelor, diminuarea densităţii țesutului osos şi osteoporoză, micşorarea energiei şi depresie. Prezenţa simptomatologiei relevante trebuie să fie confirmată prin reducerea nivelului de testosteron în sânge. Se recomandă determinarea nivelului de testosteron la pacienţi cu sindromul metabolic sau cu diabetul zaharat tip II.

Testele obligatorii de laborator
Diagnosticul de laborator al deficitului vârstnic de androgeni:

• Determinarea nivelului testosteronului total. Cercetarea testosteronului se efectuează dimineaţa (de la 7-00 până la 11-00). Nu există limita inferioară de normă: în caz de concentraţia testosteronului peste 12 nmol/l (350 ng/ml) nu este necesar tratamentul de substituţie; efectul pozitiv al tratamentului hormonal este înregistrat în caz de nivelul testosteronului sub 8 nmol/l (230 ng/dl). Când nivelul testosteronului total este între 8 şi 12 nmol/l, atunci poate fi necesară determinarea repetată a testosteronului total şi globulinei, care leagă hormonii sexuali cu determinarea testosteronului liber prin calcul.
• Determinarea globulinei cu capacitate de legare a hormonilor sexuali (GLHS).
• Determinarea concentraţiei de albumină.

Având rezultatele acestor testări de laborator este posibil de calculat concentraţia testosteronului liber, care corelează cel mai precis cu manifestările patologice ale hipogonadismului. Determinarea testosteronului liber trebuie să fie efectuată în cazuri când nivelul testosteronului total este normal, cu toate că clinic sunt prezente manifestările clinice ale hipogonadismului, în special la bărbaţii obezi. Nu există limitele normei inferioare ale testosteronului liber. Nivelul testosteronului liber 255 pmol/l (65 pg/ml) poate servi drept indicaţie pentru tratamentul cu testosteron.

Monitorizarea tratamentului deficitului vârstnic de androgeni

• Tratamentul cu testosteron este contraindicat bărbaţilor cu cancerul prostatei şi glandei mamare, este relativ contraindicată bărbaţilor cu risc înalt al dezvoltării adenocarcinomului. Pentru a evita astfel de cazuri înainte de administrarea tratamentului de substituţie este necesar de testat PSA. Analizele PSA trebuie să fie repetate regulat.
• La bărbaţi cu eritrocitoza semnificativă (hematocritul > 52%), apnee obstructivă în somn, insuficienţa cardiacă decompensată nu se recomandă iniţierea tratamentului testosteron până la momentul compensării acestor stări patologice.
• Pe fondalul tratamentului cu testosteron, în special la vârstnici care administrează preparatele cu acţiune prelungită, se poate dezvolta eritrocitoză. La aceşti pacienţi se recomandă de efectuat controlul periodic al indicilor hematologici peste 3 – 4 luni şi peste 12 luni în timpul primului an, apoi – anual. Creşterea hematocritului peste 52 – 55% serveşte drept indicaţie pentru suspendarea tratamentului.
• La sporirea nivelului PSA mai mult de 4 ng/ml este solicitată efectuarea diagnosticului diferenţial şi întreruperea tratamentului cu testosteron.
• Monitorizarea tratamentului de substituţie se efectuează fiecare 6 luni prin determinarea PSA.

Referinţe: recomandările ISA, ISSAM, EAU, EAA şi ASA: determinarea, tratamentul şi monitorizarea hipogonadismului vârstnic la bărbaţi (The Aging Male, 2008;1-8, iFirst article).