În diagnosticarea formelor autoimune de sterilitate se recomandă determinarea anticorpilor antispermali, antiovariali şi anticorpilor către Zona Pellucida. Anticorpii antispermali (ACAS) sunt capabili să previne penetrarea spermatoizelor în mucusul cervical, afectează capacitatea, reacţia acrozomală, legarea cu zona pelucidă, îngreunează fertilizarea, dereglează formarea morulei şi uneori condiţionează avort spontan în termen mic.

Anticorpii antiovariali (ACAO) – anticorpii către antigenii ovarieni. Sunt capabili să provoace disfuncţii ovariene hormonale şi dereglărilor secundare ale ciclului menstrual. ACAO sunt frecvent decelate la femei cu insuficienţa ovariană precoce şi sterilitate cu etiologie neclară. La femei cu ACAO este redus răspunsul la stimulare cu gonadotropine şi este scăzută frecvenţa concepţiei. Incidenţa ACAO la femei cu insuficienţa ovariană primară atinge 35-69%. De obicei, se întâlnesc anticorpii antiovarieni din clasa IgG, anticorpii antiovarieni din clasele IgA şi IgM se întâlnesc numai la jumătate de paciente.

Anticorpii către zona pelucidă se întâlnesc cu incidenţa de 29% printre paciente cu diagnosticul de sterilitate. La fiecare a zecea pacientă cu endometrioză se întâlnesc astfel de anticorpi.

Sindromul antifosfolipidic reprezintă unul din cauzele frecvente a sterilităţii de etiologie autoimună. Această stare patologică, care poartă un caracter autoimun, poate cauza avorturi în termen mic.