Efectele dăunătoare ale homocisteinei
Homocisteina este un aminoacid, care se formează în urma metabolismului metioninei şi cisteinei. Un nivel ridicat de homocisteina în sânge (hiperhomocisteinemie) provocă îngustarea şi rigidizarea arterelor (ateroscleroza). Îngustarea vaselor de sânge, la rândul său duce la diminuarea fluxului de sange prin artere afectate.
Hiperhomocistenemia (HHcy) este o consecinţă a deficienţelor enzimatice şi/sau a carenţelor nutriţionale de vitamine care interferează cu metabolismul normal al metioninei (Met) şi/sau homocisteinei (Hcy). Creşterea concentraţiei de Hcy extracelulare este toxică pentru celule şi ţesuturi şi poate iniţia o cascadă de complicaţii vasculare. Limitele normale ale Hcy se situeaza între 5 şi 15 μM. Valori mai mari se asociază cu formele: intermediară (15-30 μM), moderată (30-100 μM) şi severă (>100 μM) de HHcy. Există o interacţiune complexă între factorii genetici, metabolici şi de mediu pentru a menţine nivelul homocisteinei în limitele normei. Schimbări ale unui factor, sau combinaţii de factori pot creşte nivelul de homocisteină totală. Deci, printre cauzele HHcy se numără:
- Dieta bogată în metionină, jumătate din cantitatea de metionină primită prin aport alimentar este transformată în Hcy. Studiile pe animale sugerează că dieta bogată în metionină în prezenţa vitaminelor B6, B12 şi deficienţa de acid folic pot creşte riscul aterosclerozei şi patologiilor coronare vasculare, în timp ce dieta bogată în alimente vegetale şi fructe menţine nivelul Hcy în limite normale
- Deficienţa de vitamine (B12, B6 şi folaţi). Cofactorii derivaţi din vitaminele complexului B (B2, B6, B9, B12) participă în reacţii enzimatice ce reglează metabolismul Hcy. Mai multe studii demonstrează că indivizii cu hiperhomocisteinemie prezintă concentraţii inadecvate ale unui sau mai multor cofactori enzimatici, iar concentraţia Hcy este invers proporțională cu concentraţia plasmatică a acidului folic, vitaminei B12 şi B6. Acidul folic (forma solubilă a vitaminei B9) este necesar în dividere celulară şi diferenţiere, în special în timpul gravidităţii. Derivaţii acidului folic sunt donori ai unităţilor mono-carbonice pentru sinteza purinelor şi pirimidinelor componente ale ADN-ului şi ARN-ului, iar prin donarea de grupare metal ‒ participă la reglaj epigenetic.
- Disfuncţii renale. Rinichii repezintă site-ul major al metabolismului Hcy posedând cele 3 enzime: methionine sintaza (MTR), cystathionine beta sintaza (CBS) şi cistationin-γ-liaza. Prin urmare disfuncţiile renale sunt acompaniate cu creşterea nivelului de Hcy totală.
- Anomalii genetice (mutații în genele MTHFR, MTR, MTRR, CBS). Polimorfismele genelor implicate în metabolismul ciclului acidului folic și metioninic are o influență majora asupra nivelului de Hcy.
Consecințele hiperhomocisteinemiei
Efecte dăunătoare a homocisteinei asupra endoteliului vascular și stimularea formării trombozelor conduc la dezvoltarea unui șir de complicații ale sarcinii, inclusiv dereglările vascularizației fetoplacentară, ce poate avea drept consecințe infertilitate și pierderile de reproducere. Creșterea nivelului homocisteinei la termen înaintat al sarcinii poate fi cauza insuficienței placentare și ca urmare reținearea dezvoltarii intrauterine.
S-a marcat o corelație pozitivă între nivelul homocisteinei în sânge la femei însărcinate și severitatea preeclampsiei.
După cum s-a evidențiat deja, predispoziția ereditară spre creșterea nivelului de homocisteină în sânge ar putea fi în corelație cu particularitățile polimorfismelor genelor MTHFR, MTRR, MTR. În prezența polimorfismelor funcțional nefavorabile în mai multe gene ale ciclului folat, crește riscul patologiilor obstreticale și a pierderilor de sarcină.
Creşterea cantităţii de homocisteină în plasmă este un factor de dezvoltare a bolilor sistemului circulator. În prezent se cunoaşte că homocisteina poate condiţiona oxidarea lipidelor de densitate joasă, cu perturbarea funcţiei endoteliului vascular, proliferarea celulelor musculaturii netede a peretelui vascular, activării trombocitelor şi cascada coagulăriii. Reieşind din aceste considerente, ultimii ani se studiază metabolismul homocisteinei şi a factorilor ce influenţează asupra lui.
Valorile crescute de homocisteină (> 10 micromoli/litru) în sânge poate fi asociată cu ateroscleroza (întărire şi îngustarea arterelor) precum şi un risc crescut de infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, tromboze şi, eventual, boala Alzheimer.
Valorile crescute de homocisteina din sânge poate creşte, de asemenea, tendinţa excesivă de coagulare a sângelui. Cheaguri de sânge în interiorul arterelor poate diminua și mai mult fluxul de sânge. Lipsa rezultantă a alimentării cu sânge a muşchilor inimii poate provoca atacuri de cord, iar lipsa alimentării cu sânge a creierului cauzează accidente vasculare cerebrale. Nivelul crescut al homocisteinei de asemenea, s-a dovedit a fi asociat cu formarea de cheaguri de sânge în vene (tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară). Mecanismul este complex, dar este similar cu modul în care acestea contribuie la ateroscleroza. În unele studii, chiar şi niveluri moderate ale nivelului homocisteinei au aratat rate mai ridicate de incidenţă repetate de formare a cheagurilor de sânge.
